Colegul Iulian Anghel, seful departamentului politic al Ziarului Financiar, a vizitat saptamana trecuta cateva din redactiile importante ale mass-media franceze, a participat la sedintele de sumar si s-a interesat despre relatia dintre print si online. Iata ce povesteste:

Redactia Le Monde (2 bis rue Mercouer 750110) are 50 de angajati doar pentru divizia de internet a publicatiei.

Fondata in 1944 publicatia de stanga atingea momentul de glorie prin anii ’80 ai secolului trecut cand vindea aproximativ 500.000 de copii zilnic, fata de 360.000 anul trecut. In urma cu doi ani redactia avea 550 de ziaristi, iar un an mai tarziu concedia 150. Internetul si ziarele distribuite gratuit au trimis in impas Le Monde, asa cum a trimis si Le Figaro, concurentul de dreapta, cu o istorie mult mai lunga, de aproape 200 de ani. In niciuna dintre redactii ziaristii nu admit insa ca diviziile de print sunt in impas.
In redactia Le Monde, la sedinta de sumar, sunt cam 30 de ziaristi – redactori sefi si editori – insa participa doar doi oameni care pregatesc editia online. Oricum, pe ei nu-i intreaba nimeni nimic, stau si noteaza cate ceva. “Nu avem treaba cu ei, suntem separati” – spune unul dintre editori, Christophe Chatelot.
Redactia care se ingrijeste de editia online nu se afla nici macar in imensa cladire (sase etaje, bar, restaurant) in care se pregateste Le Monde. Si atunci cum se imbina lucrurile? Nu sunt prea multe explicatii din partea jurnalistilor care lucreaza pentru editiile tiparite. Chatelot admite totusi ca exista o dificultate, anume: ziaristii din redactie nu se pricep foarte bine sa jongleze cu produsul multimedia, iar cei care o fac nu sunt jurnalisti si deseori scapa esentialul.

Dar la Le Figaro?

Internetul? Nu ne afecteze mult, spune Arielle Thedrel de la Le Figaro, o publicatie ce-si are sediul intr-o cladire foarte eleganta, de sase etaje, pe bulevardul Haussman, la cativa pasi de Galeriile LaFayette. Thedrel indica cifrele care arata o audienta crescanda a Le Figaro.

Insa cifrele prezentate de ea nu sunt foarte limpezi. Potrivit studiului Audipresse pe care il invoca Thedrel, marca Figaro (care cuprinde cotidianul propriu-zis, Madame Figaro, Figaro Magazine si site-ul lefigaro.fr) crescuse saptamana trecuta in audienta cu 10,4% (cinci milioane de citotori). Insa nu este clar cati cititori a castigat in plus site-ul lefigaro.fr si cati editiile print. In buna masura, aceasta crestere a audientei (4,4% pentru intreaga presa franceza in 2008 fata de 2007) vine si din metodologia folosita de Audipresse: sondajul prin telefon. “Nu suntem ingrijorati de scaderile de tiraj, dovada ca audientele cresc”, spune Thedrel. Numai ca anii din urma au consemnat scaderi importante ale tirajelor in intreaga presa din Frata, dovada concedierile de la Le Monde.
Le Monde si Le Figaro au editiile online bine puse la punct, semn ca cineva gandeste mai departe decat  ziua de astazi. O masura de precautie pe care Thedrel, care are peste 30 de ani de presa in spate, nu pare ca ar lua-o daca ar urma sa decida ea.
Ziaristii din Franta se poarta ca si cum sunt stapanii timpului si nu sclavii lui.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close