O veste buna: trei dintre cititorii acestui blog vor primi cadouri de Craciun pe care le voi cumpara personal cu ajutorul noului card dedicat shopping-ului online, primit in teste. Cardul este lansat in partenetiat de BRD si GECAD ePayment (cel mai important integrator de plati online din Romania) si vine cu o serie de elemente de siguranta: poate fi inrolat 3DSecure (finalizarea tranzactiilor necesita o parola suplimentara), iar pentru cazurile in care il folosesti offline, securitatea este asigurata si de cip-ul integrat.

Unul dintre avantajele cardului BRD/ePayment este ca permite acumularea de puncte pe masura ce cheltuiesti online: 0,5% din valoarea cumparaturii. Cu punctele acumulate, poti plati 20% din valoarea achizitiilor viitoare, care ajung astfel (daca ai strans suficiente puncte) sa fie mai ieftine  cu o cincime. Craciunul a adus insa o promotie: posesorii acestui card primesc inapoi 1% din sumele cheltuite pana la 31 ianuarie 2010 in magazinele online afiliate ePayment.

Iti poti verifica oricand, online, situatia financiara de pe card si punctele acumulate cu ajutorul unei interfete web. De asemenea, poti aplica online pentru un astfel de card aici.

Acum, sa trecem la treaba, adica la concurs:

    1) Voi da trei premii de catre 100, 80 si 60 de euro sub forma de produse, pe care si le vor alege castigatorii de la magazinele din aceasta lista.

    2) Pentru a participa, trebuie sa scrii o scurta poveste ( in jur de  1000 de caractere cu spatii) despre Prima ta intalnire cu Internetul: in ce an a avut loc, pe ce site-uri ai intrat,  ce ai simtit atunci etc, intelegeti voi…

    3) Va trebui sa postezi povestirea ta ca un comentariu la acest post, pe acest blog
    Nu uita sa lasi o adresa de mail valida ( E bine sa pastrati povestirea in computer, in caz ca se intampla vreun accident cu comentariul si nu este afisat)

    4) Termen: pana luni, 14 decembrie, ora 14.00

    5) Povestirile redactate neglijent, cu greseli gramaticale nu au nicio sansa 🙂

    6) Castigatorii vor fi desemnati de mine in colaborare cu TheBride

    7) Puteti sa faceti lobby si sa-i rugati pe sustinatorii vostri sa trimita comentarii la acest post, prin care sa va sustina povestirea explicand de ce e cea mai buna.

Cardul BRD/ePayment  este testat in paralel si de alti doi bloggeri: Dono si Cristi Manafu.

63 Comments

  1. Imi place ca noul concurs iti usureaza “munca” de a cumpara online, avand garantia ca toate magazinele proceseaza carduri.

    Cadourile cumparate cu ING WebCard pentru cei care nu au fost anuntati inca, mai sunt in coada de asteptare? 😀

  2. Când am citit prima dată articolul, am înţeles 1000 de cuvinte. După ce am ajuns pe la vreo 550, mi-am dat seama că sunt în pană de idei. Revenind, am văzut că era de fapt vorba de 1000 de caractere. N-am şters nimic, în speranţa că mica mea “compunere” o să vă placă 😛

    Prima intâlnire cu internetul? Cred că a fost undeva prin 2003. Aveam vreo nouă ani. Văzând că toţi prietenii mei au internet, mi-am zis să-l “încerc” şi eu. Nu ştiam nimic despre el. Am strâns timp de câteva zile vreo două zeci de mii şi am fugit la o sală de net din cartier, dispărând din faţa blocului, spre surprinderea părinţilor. Am luat id-ul de Yahoo Messenger al unor colegi, dar nici că ştiam ce-i ăla. Pe drum m-am întâlnit cu un amic şi m-a întrebat unde mă duc. I-am răspuns că vreau să vorbesc cu nişte colegi şi că am aici, pe foaie, nişte adrese. L-am rugat apoi să meargă cu mine, poate mă ajută. Înainte de a ajunge la sală, mi-am dat seama că fără a avea un ID nu pot să vorbesc cu nimeni. Norocul meu că amicul se pricepea 🙂

    L-am lăsat pe el să preia controlul şi i-am folosit id-ul lui. După nici cinci minute, deja eram mândru că pot să vorbesc cu o colegă. Ce a urmat după această întâlnire? Primul meu calculator, făcut cadou de părinţi şi un an întreg în care m-am rugat de ei să îmi pună internet.

    Îmi aduc însă aminte ceva şi mai bine! Prima întâlnire cu internetul “pe bune”. În 2004. Am reuşit să-i conving pe părinţi (motivul lor principal era, bănuiesc, că pot să vorbesc cu fratele meu, care pe atunci era în Germania), apoi am găsit şi de unde să “ne tragem” internet. Toate bună şi frumoase! După trei zile de aşteptare, după ce oficial “s-a declarat” că domnişorul Daniel Damian doreşte internet, au bătut la uşă doi meşteri. Şi ce bucurie când am auzit soneria! Au stat câteva ore să instaleze totul, iar apoi, ghici! Am intrat pe Y!M (aveam propriul meu id pe atunci, i-am dat zece mii la o tipă de la Internet Cafe să mi-l facă, eram pratic boier :D), am salutat toată lumea, m-am lăudat, bineînţeles, iar apoi discuţiile au început să apară.

    Claudiu, unul dintre băieţi, care a fost foarte amabil cu mine şi mi-a explicat diferite lucruri legate de internet, a plecat într-un final, lăsându-mă cu zâmbetul pe buze şi dându-mi întregul control asupra calculatorului! Ştiu că mi-a dat şi o adresă de mail să-l ţin la curent cum mă descurc.

    După, ori întregi am pălăvrăgit cu ai mei colegi şi eram surprins să văd că pot tasta mai rapid decât alţii, care deja aveau internet. Mama deja mă atenţiona că n-o să mă lase prea mult, că mai am şi şcoală. Era vremea în care la televizor în fiecare săptămâna vedeam câte un material legat de depedenţile de calculator şi internet. Am fost însă conştient, deşi accesam destul de des internetul. Dacă vă vine să credeţi, notele mele chiar au crescut! Foarte bine pe linie 😀

    La asta se rezumă întâlnirea mea cu internetul, ale cărui mistere i le aflu de mulţi ani încoace! N-am stat mult timp pe gânduri, iar în 2005 mi-am făcut primul meu site, pe Piczo. După un an deja administram forumuri, iar în 2007 scriam pentru prima dată pe un blog!

    Nu regret niciodată ziua în care am avut prima întâlnire cu internetul, nu regret nimic din ce am făcut pe el, iar acum, după 6 ani, pot spune că nu am avut de pierdut nimic de la el, ci de câştigat!

  3. “Nick-ul” se dorea a fi Dany, dar, din cauză că foloseam limba română, în loc de “y” a rămas “z”. Scuzele de rigoare!

  4. Nu ma trece pe lista de cadouri, zic doar asa ca sa fie stabilit un barem =). Ma dau pe net din 1994-5 pe vremea cand email-ul inca se mai transmitea prin UUCP, liceele bucurestene sponsorizate de Soros isi hack-uiau reciproc serverele pe Slackware, Netscape Navigator era la v1, iar ca sa-ti iei domeniu la RoTLD bateai frumos la usa la o doamna de la ICI (la Miciurin) care avea server-ul DNS pe masa si edita zona pe loc =). Era vremea cand animated GIFs erau o inovatie a antreprenorilor de distributie porno si jucai MOO-uri prin telnet. Just saying… =)

  5. Prima întâlnire cu internetul? Foarte ușor. La mine în oraș, liceul încă se chinuia să se conecteze la internet, și doar profesorii aveau acces, așa că prima dată am fost la “Computer Club” în Complex, Timișoara, când am mers la admitere la facultate. Evident, deja știam cum să navighez, că doar eram abonat la PC World, PC Report și la Chip care erau frunzărite sin scoarță în scoarță. Primele site-uri vizitate au fost http://www.k.ro ca să îmi fac o adresă de mail și pe urmă am intrat pe mirc. Mai există oare mirc? Acele prime ore au fost foarte intense însă din păcate a trebuit să mă retrag în cameră deoarece a doua zi aveam examenul de admitere la facultate, proba de algebră, la care am și luat din această cauză o notă destul de mică. Noroc cu nota la geometrie analitică, care m-a salvat și am intrat și eu la facultate.
    Anul? După cele descrise mai sus, cred că este destul de clar că vorbim despre ante 2000, mai exact 1998. Îmi vine greu să cred că a trecut așa mult timp de atunci, și mai ales cât de mult a evoluat toată această istorie cu Internetul, calculatoarele și lumea în general în acești 10-11 ani.

  6. Here it goes :))

    Internetul este o unealta, nu pentru a face bani ci pentru socializare. Acum folosesc retele de socializare, scriu pe un blog, merg la blogmeet-uri si toate cu scopul de a “a fi” acolo, de a-mi face cunostinte. Cand am descoperit internetul doar timpul si locatia erau altele pentru ca scopul era acelasi ca si acum, de a cunoaste oameni, de a afla cat mai multe despre…oricine si orice. Prima data cand am folosit calculatorul pentru altceva decat jocuri si scoala a fost acum vreo 8 ani si jumatate, cand am verificat rezultatele admiterii la liceul din oras, bine asta a fost scuza, eu de fapt vroiam sa mIRC-uiesc, sa pun in aplicare tot ce auzisem si vazusem la altii. A fost un moment asemanator meciului Stelei cu Valencia pentru optimile Cupei UEFA, cand Steaua a batut la penaltyuri cu 4-3 si lumea a iesit in strada de bucurie. Asa-mi venea si mie pe atunci. Am intrat pe mIRC, pe care l-am folosit ani buni, nu foloseam mess Y!, nimeni nu-l folosea, puteai sa fii intr-o sala de net, langa tine sa fie cel mai bun prieten al tau, dar tu tot pe mIRC vorbeai cu el :p Totul era legat de socializare, si acum mai am prima adresa de email pe care am pozele fetelor cu care porneam discutii atunci :)), dupa mIRC am inceput sa dau pe forumuri, sa caut informatii despre formatii Rock, imi aduc aminte si de primul site pe care l-am avut, unul free desigur, ce bine era atunci

  7. Daca il postez cumva de doua ori sper sa ma ierti..probleme cu internetul.

    Internetul este o unealta, nu pentru a face bani ci pentru socializare. Acum folosesc retele de socializare, scriu pe un blog, merg la blogmeet-uri si toate cu scopul de a “a fi” acolo, de a-mi face cunostinte. Cand am descoperit internetul doar timpul si locatia erau altele pentru ca scopul era acelasi ca si acum, de a cunoaste oameni, de a afla cat mai multe despre…oricine si orice. Prima data cand am folosit calculatorul pentru altceva decat jocuri si scoala a fost acum vreo 8 ani si jumatate, cand am verificat rezultatele admiterii la liceul din oras, bine asta a fost scuza, eu de fapt vroiam sa mIRC-uiesc, sa pun in aplicare tot ce auzisem si vazusem la altii. A fost un moment asemanator meciului Stelei cu Valencia pentru optimile Cupei UEFA, cand Steaua a batut la penaltyuri cu 4-3 si lumea a iesit in strada de bucurie. Asa-mi venea si mie pe atunci. Am intrat pe mIRC, pe care l-am folosit ani buni, nu foloseam mess Y!, nimeni nu-l folosea, puteai sa fii intr-o sala de net, langa tine sa fie cel mai bun prieten al tau, dar tu tot pe mIRC vorbeai cu el :p Totul era legat de socializare, si acum mai am prima adresa de email pe care am pozele fetelor cu care porneam discutii atunci :)), dupa mIRC am inceput sa dau pe forumuri, sa caut informatii despre formatii Rock, imi aduc aminte si de primul site pe care l-am avut, unul free desigur, ce bine era atunci

  8. Buna seara!

    Hei, hei … prima mea intalnire cu internetul a fost prin ’96 cred. Erau pe piata niste cartele preplatite, iar prin pc-uri niste modem-uri ce ajungeau la astronomica viteza de 56Kb. Da, stiu, unii se vor mira, dar astea erau vremurile si specificatiile tehnice ale unor echipamente si conexiuni. In fine, avem internet ce facem cu el? Intreb in stanga si-n dreapta, mi se spune de ceva motoare de cautare. Aud de Yahoo, Altavista si AOL. Mare minune. Caut si gasesc cumva o posibilitate de a juca … table.Si-n timp ce jucam table stateam la discutii cu tipul din America. Incredibil, dar adevarat! Si banii de pe cardul preplatit se duceau … Si nu erau multi, cam 3-5 euro in banii de azi. Sincer, nu stiu cand s-a dus timpul alocat, nu prea stiam nici ce sa caut. Toate au evoluat insa si descoperim acum cat de util si de nelipsit este internetul din casele romanilor si probabil ale tuturor
    europenilor.

    Din pacate, am avut la un moment dat si o experienta neplacuta cu cineva care s-a “agatat” cumva de conexiunea mea de net si am cam avut de plata 🙁 . Vremuri. Acum, fac linistit plati pe net cu carduri, verific online statusul conturilor, navighez si stiu de ce. Cam atat.

    O seara buna tuturor!

  9. Amintiri din copilăria internetului

    Mi-a fost clar din primele momente cand am dat ochii de ceva ce avea legatură cu internetul că asta are legătură cu cafeaua.

    Cel puţin asta putea să înţeleagă orice trecător din numele de Internet Cafe sau mai precis din Cyber Cafe cum se numea primul local din Pitestiul natal care punea la dispozitia consumatorilor calculatoare conectate. Primele firme care aveau legătură cu internetul avea un logo sugestiv din acest punct de vedere, ăsta din dreapta.

    Primii paşi pe tărâmul marii reţele i-am făcut mai mult împins de la spate decât din temeraritate naturală. Pe la sfârşitul liceului, o cunoştinţă mi-a spus că are nevoie să îşi trimită C.V-ul prin email şi m-a rugat să o ajut. Aşa am pătruns prima dată în ceea ce credeam eu că e un punct de comercializare a cafelei dotat cu calculatoare. Am intrat mimând siguranţa de sine pe care o afişez când mă urc în taxi într-un oraş necunoscut. Le-am spus răspicat baieţilor de la tejghea că vreau să trimit un email. Ei zic, foarte bine, luaţi o oră sau o jumătate de oră? Nu îmi închipuisem vreodată că se vinde cafea la oră aşa că am presupus că e vorba de calculatoare. Aici memoria imi joacă feste si deşi mi-ar fi plăcut să spun că m-am descurcat într-o jumătate de oră, mi-e teamă că m-am întins chiar mai mult de 60 de minute.

    Ajuns în faţa calculatorului siguranţa de sine s-a topit odată cu întrebarea “şi acum ce fac”? Administratorul mă îndeamna să intru în căsuţa de email, eu l-am întrebat daca nu pot să o folosesc cumva pe a lui dacă tot nu ştiam despre ce e vorba. Sunt sigur că a avut ce povesti prietenilor după serviciu, discuţia cu el a fost foarte productivă şi s-a terminat cu mine ca posesor al unei adrese de email cu nume de fată de pe care urma să trimit faimosul CV.

    De atunci am creat multe adrese de email, cele mai multe cunoştinţe de-ale mele oferindu-mi cu graţie titlul de expert în internet. Chiar şi acum sunt vreo 4-5 adrese de email care au aceeaşi parola, aia pe care am setat-o eu acum 10-11 ani.

    Bănuiala că afacerea asta cu internetul a fost pusă la cale de cartelul format din producătorii şi distribuitorii de cafea mi-a fost confirmată atunci când am descoperit mIRC-ul. Vizitele la CyberCafe s-au dovedit prea consumatoare de resurse, asa că, atunci când unul dintre colegi şi-a cumpărat calculator dotat cu modem au fost întrerupte. Imediat ce a facut rost de una dintre puţinele login name-uri si parole pirat care circulau printre impătimiţi, m-am abonat la calculatorul lui. Iniţial stateam pe la el dar uşor am prins curaj şi îi solicitam spre împrumutare calculatorul cu totul. Aşteptam cu înfrigurare ora 10 fara 5 ca să încep demersurile de conectare prin dial-up. Câraitul specific modemului care executa o tentativă de conectare incununată de succes era o muzică pe care o puteam asculta doar daca furam puţin startul. Era evident că mai mulţi oameni aveau aceeaşi parolă şi user şi conectarea avea mai multe şanse de succes cu cât te conectai mai devreme de ora zece. Ora zece nu era un reper aleatoriu ci, fac specificarea pentru cititorii mai tineri, era ora de la care era mai ieftin impulsul telefonic pe Romtelecom, singura companie care oferea servicii telefonice in Cretacicul superior.

    Aşa se transformau nopţile mele în nopţi albe iar facturile de Romtelecom începeau să-mi exaspereze părinţii care nu ştiau de peregrinarile mele prin chatroom-urile din USA unde îmi lărgeam cercul de prieteni cu arabi şi filipeneze, care, ca şi mine voiau să stea de vorbă cu cetăţeni americani. A doua zi dimineaţă, cafeaua era remediul pentru ceea ce aş fi putut numi fără să greşesc mahmureala de internet.

    Consumul de cafea creştea odată cu dependenţa mea de prietenii virtuale şi ideea că internetul este o mare conspiraţie a cartelurilor producătoare de cafea mi-a fost confirmată în timpul facultăţii de toţi colegii cu care făceam schimb de parole şi login-uri de dial-up. Şi ei petreceau nopţile în acelaşi fel iar dimineţile le erau irigate din belşug cu aceeaşi licoare care mă ţinea şi pe mine prizonier.

    E timpul, dragii mei, să facem cunoscut acest adevăr, să expunem această mare conspiraţie care ne-a înrobit pe toţi pentru că sub pretenţia că ne oferă Internet mai rapid şi mai ieftină se ascunde, de fapt intenţia lor de a vinde mai multă cafea.

    Aşa că, eu m-am hotărât să las calculatorul chiar acum şi să ies pe afară, să inspir aer proaspăt, să mă plimb, să vorbesc cu oameni faţă în faţă şi să mă deconectez. Imediat ce termin ceaşca asta de cafea!

  10. *logoul la care faceam referinta in comentariu era logo-ul Java care e o ceasca de cafea aburinda. Nu am reusit sa il includ in comentariu

  11. Daniel: pana duminica dimineata primesti raspuns pe mail

  12. Danz: trec peste faptul ca ai inventat un cuvant in limba romana (depedentile) 🙂 , pentru ca povestea ta e interesanta, sincera si bine scrisa

  13. Stefan, spune-le celor mai tineri de aici, de la comentarii, ca desi esti fascinat de computere si software si ai o cariera interesanta in domeniu, nu ai stat toata ziua lipit de calculator, ci ai mai alergat si la cate un maraton….

  14. Radu, pana acum esti ”cel mai” veteran intr-ale Internetului….

  15. somnulescu: interesanta comparatia mIRC- Cupa UEFA

  16. Marius: ce vremuri, auzi 56kb!

  17. Cristian: cam prin ce an se intampla chestia cu e-mail-ul cunostintei?
    PSȘ la Istanbul exista inca Internet Cafe-uri in care primesti si narghilele. Sau existau in primavara asta cand am fost ultima oara 🙂

  18. multumesc, vezi ca mi-a aparut de 2 ori comentariul din cauza internetului 🙂

    am vrut sa zic de meciul Romania – Anglia 2-1 din 98 (V. Moldovan, Dan Petrescu) cand dupa ce a egalat Owen n-am mai suportat si m-am dus in bucatarie sa ma uit pe geam, cu toate ca era noapte si nu vedeam nimic :)) dupa aia cand a venit taica-miu sa-mi zica “am egalat” era sa ma urc in spinarea lui 😛

    …dar as fi exagerat daca ziceam asta.
    mult succes tuturor

  19. am dat gol * pardon, nu am egalat

  20. […] Concurs BRD/ePayment: Cand ai intrat pentru prima data pe Internet … December 10th, 2009 2) Pentru a participa, trebuie sa scrii o scurta poveste ( in jur de 1000 de caractere cu spatii) despre Prima ta intalnire cu Internetul: in ce an a avut loc, pe ce site-uri ai intrat, ce ai simtit atunci etc, intelegeti voi… … La asta se rezumă întâlnirea mea cu internetul, ale cărui mistere i le aflu de mulţi ani încoace! N-am stat mult timp pe gânduri, iar în 2005 mi-am făcut primul meu site, pe Piczo. După un an deja administram forumuri, iar în 2007 scriam pentru … […] […]

  21. Am un articol mai vechi scris pe acest subiect. Este valabil sau sa rescriu aceeasi poveste?:P

  22. Sorin: tu alegi!

  23. cred ca era 97 sau 98, faza cu emailul. nu mai reusesc sa imi aduc aminte cu ce nume l-am facut. sigur are aceeasi parola si acum 🙂

  24. E atat de mult de atunci incat ma simt ca batranica din filmul Titanic aducandu-mi aminte, imginile din minte sunt vagi asa ca imi cer scuze pentru inexactitati. Era prin 1993 parca sau 1994, licean fiind si pasionat i-am convins pe ai mei sa-mi ia net acasa (pasare foarte rara la acea vreme). Imi aduc si acum aminte ziua in care m-am dus cu tata pe Victoriei la magazinul celor de la PCNet. In schimbul la vreo 200 de dolari parca (de, atunci dolarii erau la putere, euro nu exista), am primit un modem noname dialup de 32 kbps parca (era negru si patratos, parca il vad in fata ochilor si acum) si am semnat contractual cu ISPul. Am ajuns cu el acasa si ardeam de nerabdare sa intru pe net. Dar, spre ghinionul meu a trebuit sa mai astept cateva zile pana sa ma pot conecta, deoarece conexiunea urma a fi printr-o linie telefonica analogica a Romtelecom trebuia aprobare de la ei si sa schimbe ceva in centrala ca sa mearga (la acea vreme conexiunea prin ei la PCNet era considerata conexiune de date si taxata la minut diferit de voce). Revenind, in ziua in care a mers (si incercam zi de zi din 10 in 10 minute sa vad daca mi-au dat drumul), a fost acel zbarnait enervant (dar atunci atat de placut) si s-a conectat. Ca experienta de internet de atunci imi aduc aminte ca erau foarte putine siteuri, majoritatea ale firmelor mari din straintate care intelesesera déjà importanta netului, la noi le numarai pe degete, majoritatea erau siteuri care contineau doar o pagina text de prezentare. In momentul in care gaseam o pagina cu ceva poze era mare festin, viteza de conexiune reala era undeva sub 1kbps si asteptam uneori minute bune sa se incarce poza si deseori in timpul asta cadea netu de la conexiunea proasta si iti venea sa-ti smulgi parul pentru ca fiecare minutel de conexiune se platea. Casuta de email aveam la PCNet pe server, dar nu o foloseam atunci ca nu aveam nici cui trimite, nici de la cine sa primesc. Ca amintiri mai imi vine in minte din acea perioada Netscape Navigatoru si un pic mai tarziu Hotmailul (primul client email public web based), Excite, kappa.ro (primul nostru portal si mail public).
    Cam astea erau timpurile care mi-au trezit acum nostalgia, sper ca nu v-am plictisit…

  25. wow.dupa atatea cometarii sa imi dau si eu cu povestea…:) am fost si sunt un soarece de biblioteca si nu reuseam sa inteleg de ce as parasi acesta lume fantastica pentru tehnologie. prima data am deschis un calculator in 2005 si atunci obligata de circumstante. evident ca nu stiam absolut nimic innebunind baietii de la IT cu intrebari inutile si uite asa am aflat si de RTFM! lucram ca si pr pentru un procesator de carduri si primul contact a fost brusc cu interfete de admin, site-uri de comunicate de presa etc. dupa ce am descoperit google-ul si o platforma de blogging romaneasca, nu am mai putut fi oprita. am inteles exact cat de important este pentru un om de comunicare acest canal si am devenit absolut dependenta de internet.

  26. Pai nu cred ca trebuie sa reinventam roata, asa ca o sa las un comentariu cu articolul gata facut…Sa-l mai analizez, sa-l corectez, daca este cazul, si sa-l las aici:)…

  27. Îmi cer scuze, greşeala mea! Corect era “dependenţa” 😀

  28. Let’s set the scene:
    – music: Cats, Memories
    – lights off
    Let’s go 🙂

    Net am vazut prima data prin clasa a VII-VIIIa, cand imi insoteam colegii la Internet cafe-ul plin de fum unde jucau Counter Strike in retea. M-am (de)conectat si eu, dar nu prea imi placea ideea de loc strain si nici kalashnikoavele nu parea prea prietenoase. Mi-a placut insa, bineinteles, Mirc (mda, stiu, eram mica si fraiera). Apoi am descoperit mess, e-mail… si mi-am pus in cap sa am net si acasa.

    Am primit calculator. Nici nu stiam de unde sa-l deschid, la sala de net calculatoarele erau gata deschise cand ajungeam noi… asa ca la primul contact cu pc-ul, am apasat din greseala pe restart si-am cam stat cu inima stransa pana cand am vazut ca porneste intr-un final. Apoi m-am pus pe mama sa facem rost de net – pe-atunci, prin ’99, nu era decat dial-up (sau de asta stiam eu). Modemul meu facea figuri, nu se potrivea centrala telefonica, nu se gaseau drivere, pana la urma a trebui sa schimbam numarul de telefon, sa trecem pe centrala digitala – toata isprava a durat 6 luni cel putin. Apoi, intr-o buna zi, am reusit si noi sa ne conectam la net. In timpul zilei nu puteam sta, era scump de tot, asa ca in toiul noptii, cu ochii mijiti, lumina stinsa, scriam e-mail-uri, adunam materiale de referate si stateam pe chat. Cate o ora pe saptamana. Daca aveam noroc, 2-3 ore adunate (suntem 2 copii in casa, eu si sora-mea mai mica). Stateam cu amandoua cu pumnii stransi cand venea factura telefonica – eu si ea – ca nu cumva traficul sa depaseasca bugetul destul de redus.

    Dar ai mei s-au straduit sa ma faca mare si-au recunoscut ca netul era un rau necesar – ciupea din buget, dar cu ajutorul lui am invatat amandoua multe lucruri noi, pentru scoala, pentru viata. Ba mai mult, acum, mama, ajunsa la aproape 60 de ani (tine-i Doamne!), da e-mail-uri, foloseste mess-ul la randul ei, citeste ziare online, comenteaza pe bloguri, ba, de cateva luni, are cont pe Facebook…

  29. Beni, mi-a placut!

  30. lunna: ai niste parinti tare destepti daca au inteles ca Internetul & computerul sunt o necesitate pentru copii, si nu un moft.

  31. eliana: succes!

  32. Bogdan, interesant, cred ca esti veteran pe aici!

  33. Victor, acum ca ma uit in urma, constientizez si eu ca noi suntem doi copii norocosi, pe care parintii i-au invatat sa diferentieze bine de rau si pentru care s-au sacrificat de nenumarate ori, numai ca sa se asigure ca o sa iesim la lumina. Desi nu de putine ori a fost vorba de lucruri care ar fi putut depasi puterea de intelegere a altcuiva (de ce sa ne trimita din cand in cand in excursii, de ce sa ne ajute sa invatam o limba straina, sau sa ne sustina in ceea ce ne placea sa facem), ai mei nu s-au lasat si au facut intotdeauna tot posibilul sa ne ofere tot ce era mai bun, cu pretul a orice. Si acum tot au momente cand isi reproseaza ca nu au avut de unde sa ne ofere si mai mult :(. Mi-ar placea sa le pot oferi eu cel putin tot ceea ce si-au dorit ei sa imi poata da mie…
    Multumesc ca m-ai ajutat sa constientizez inca o data aceste lucruri!

  34. […] Pe site-ul lui Victor aflăm că există un concurs, fără cine ştie ce premii – 100, 80, respectiv 60 de de euro -, dar care potenţial de popularizare tocmai prin faptul că e simplu. Participanţii trebuie să scrie o scurtă poveste, de circa 1.000 de caractere cu tot cu spaţii, despre prima lor întâlnire cu Internetul. […]

  35. Era undeva prin 98. Ani frumosi, ce mai. Student la Oradea. Ce uituc sunt, nici nu mai stiu ce numar avea tramvaiul ala care pornea din capat la Nufarul. Coboram la Vulturul Negru, in centru, si de acolo, pe jos, pina la Universitate. Un drum printre frunze de salcami, toamna, prin miros de verde, primavara. Pe dreapta, un restaurant, Caredy, unde, in vremurile banoase, mancam o tocana haiduceasca cum nu am mai savurat de atunci. Nu mai exista din pacate. Uneori, patronul, bucatar priceput, venea sa-ti arate bucata de carne, pe care puteai s-o mirosi, s-o atingi, s-o alegi. Mai incolo, Popota, unde mancam uneori, printre cadre militare, alaturi de alti cativa studenti care prinsesera secretul. Parcul Universitatii, strajuit de un arbore imens de Gingo biloba, intotdeauna o sa-mi mangaie amintirile. Cladirea veche a bibliotecii, cu sertarele alea lungi unde cautam, intotdeauna grabit, printre miile de fise, cartile ce trebuiau citite pentru seminarii… Corpul A, cu coada aia vesnica la xerox. C-ul, corpul Literelor, unde mi-am irosit cu bucurie 5 ani.

    A, scuze, m-au coplesit amintirile. Ma pornisem sa scriu despre altceva. Despre primii pasi in internet. Da, atunci i-am facut. Dupa cursuri, alergam la Internet-ul Cafe din colt la Nufarul. Prima data mi-am facut email. Pe USA.net. Habar n-aveam cu ce se mananca, si i-am cerut sfatul cerberului. M-a ajutat sa completez formularul si sa ma loghez. Mi-a indicat unde se afla Compose Mail si Send. Bineinteles ca l-am mai chemat de vreo 2 ori pentru lamuriri. Dar, primul email a fos trimis. Apoi a venit si raspunsul.

    Cand caminul in care stateam a amenajat o sala de internet, cu 20 de minute pentru fiecare pe zi, cu inscrieri pe lista, nume, ora si minut, am fost teribil de fericit. Am trisat de multe ori, sarind inscrierea pe lista. Asa ca puteam reveni in cursul aceleiasi zile. Daca eram prins, imi ceream scuze si ma treceam imediat. Daca nu, norocul meu. Din fericire, in afara unui joc pentru copii, Dyno Blaster, o chestie ce rula in DOS, in care puneai bombe partenerului, nu m-au captat jocurile. Asa ca am ales sa cercetez Net-ul. Am descoperit Geocities. Asa ca mi-am creat primul site. Am invatat ce e aia un index.html, cum sa inserezi o poza si s-o aliniezi, sa faci click pe ea si sa te duca in alta parte. Ore intregi, zile, saptamani. Mi-am creat primul magazin virtual, pe Geocities, bineinteles, unde altundeva? Vindeam telefoane, si afacerea mergea bine. Am inceput sa caut importatori, la negru bineinteles. Urma sa dau lovitura. Gasisem pe cineva care avea 500 de telefoane Mitsubishi Triumph. Intre timp primisem comenzi de la nume mari, nu spui cine, atunci erau la inceput, acum au distributie nationala. Ne-am inteles la pret, asa ca ne-am fixat intalnirea. Urma sa ne vedem la Cluj. Eu veneam de la Oradea, cumparatorul de la Suceava. Vorbisem doar la telefon si cu unii si cu altii, eram doar intermediarul cu magazinul virtual. De-abia am gasit bani de ocazie pina la Cluj. Ajuns acolo, in troleu, imi suna telefonul. Importatorul, si el intermediar, ma anunta ca marfa a plecat. Adevaratul importator a vandut-o. Asa ca sun si eu cumparatorul, cu lacrimi in ochi. Primesc injuraturile de rigoare. Omul isi vanduse toata marfa din magazin, sa aiba cash sa-mi cumpere caruta de Mitsubishi, afacerea vietii si pentru el.

    M-am intors in camin, cu gustul pe varful limbii si doar cu gandul la cele 5 marci X 500 de telefoane pe care urma sa-i castig. Mi-am sters magazinul si m-am apucat de site-uri la comanda. Am dat un anunt la mica publicitate. A venit si primul apel. M-am intalnit cu nenea i-am explicat de ce sunt capabil, cata experienta aveam in crearea de siteuri complexe cu formular de comanda si l-am convins. Dorea sa se insoare.

    Asa a luat fiinta si al doilea site. Totul simplu, pina la cerinte. Fiind de la Litere, i-am facut o descriere omului incat nici eu nu-l mai recunosteam. Au inceput sa curga mailurile. Si de la necasatorite, si de la nefericite in casnicie. Odata la doua zile ma intalneam cu nenea, contra cost, sa-i verific emailul. Analiza propunerile vesnic nemultumit. Pina am realizat ca, minunatul meu client, avea probleme psihice. Isi dorea o nevasta de exact 27 de ani, exact 1,72 cm, exact parul castaniu, ochi verzi si greutatea de 61 kg. Aproximez, dar nenea chiar avea probleme grave si avea cerinte foarte fixe. Si uite asa s-a sfarsit si al doilea mare proiect de succes.

    Al treilea l-am ucis din fasa. Era un coreean care dorea sa tina cursuri pentru oamenii de afaceri legate de internet, email, navigare. Era o idee excelenta, dar m-a speriat proiectul, mai ales ca presupunea sa nu mai dau pe la scoala.

    V-am plictisit destul. Concluzia? Nu am ajuns un mogul, dar iubesc internetul. In afara de un blog, unde scriu destul de rar, coordonez, pentru cei care nu ma cunosc, site-urile organizatiei la care lucrez si redactez o revista pentru studenti. In timpul liber ma ocup de AnuntRapid.ro si ComunicatRapid.ro. Am multe proiecte in cap, dar prea putin timp sa le pornesc. Pentru voi cum au fost primii pasi in internet?

  36. Multumesc!

  37. Prin ’98 cred. Bineînțeles, în străinătate. 🙂

  38. Undeva prin 1998,proaspat admis in clasa a II-a.La clubul elevilor,se deschisese “Cabinetul de informatica”,mai exact,cateva 386 si un om cu o inima de aur.Cum de mic imi placea tot ce tine de stiinta si tehnologie,m-au inscris si pe mine parintii.Nici nu imi mai amintesc exact ce faceam,in schimb,stiu ca atunci cand voiam,imi baga o discheta de 5.25″ si jucam un joc cu maimute si banane.Ei bine,peste cateva luni,s-a deschis primul Internet Cafe din oras si culmea,la cativa metri de Clubul Elevilor.Tot ma uitam eu pe acolo,de afara,ca nu indrazneam sa intru in “lumea celor mari” ,pana cand,mi-am luat inima in dinti si am intrat.Ei bine,alta viata.O parte jucau Viper Racing,o parte Age of Empires insa majoritatea se uitau la o pagina plina de scrisuri (mIRC) si la una pe care scria simplu:ALTAVISTA.Am platit si eu 2500 lei pentru un sfert de ora(banii de autobuz sa ajung acasa).A fost poate,sfertul de ora magic.Din ziua aceea,totul s-a schimbat.Am inceput sa ma cer bani pe la parinti sa ma duc sa intru pe INTERNET.Desi nu stiau exact ce e,cum eram foarte entuziasmat,imi dadeau de fiecare data.Stateam o ora pe internet si o ora imi lua drumul dus-intors.Mi se parea fascinant sa scriu si sa imi apara niste pagini,era dincolo de puterea mea de intelegere.A fost frumos pana intr-o zi,cand universul mi s-a prabusit.Sala a cazut victima unui incendiu.Pe la sfarsitul lui 1999,raiul mi s-a aratat.Un 486 cu net prin dial-up incepuse sa isi traiasca cele mai frumoasa zile in camera mea.Desi internetul acasa,nu se potrivea chiar cu situatia financiara a familiei,parintii au inteles ca vremurile care vin apartin calculatoarelor,internetul si telefonului mobil si de atunci,a fost mereu prezent in viata mea.

  39. Esti cel mai tare 🙂 … ca si blogul tau de altfel…

  40. AlexB: tu faci parte din noua generatie de oameni familiarizati de mici cu Internetul si computerul…alta specie carevasa zica

  41. Da,se poate spune si asa insa spre deosebire de generatia nascuta dupa `99-2000,am stiut sa imi traiesc copilaria.Copil fiind,locul meu era afara printre tevi cu cornete,baloane cu apa si alte minunatii iar cand oboseam intram in casa si ma “odihneam” pe internet.Deci chiar daca am avut acces de mic la internet si calculatoare,acestea nu reprezentau scopul meu in viata.

  42. Ne-am intalnit pentru prima oara de mai multe ori pana sa ne intalnim cu adevarat; adica sa ne cunoastem sisa putem petrece mai mult timp impreuna fara sa ne simtim ciudat. Trebuie sa spun ca sunt genul de persoana pentru care, in domeniul IT, computer related stuff, bucuriile sunt de genul ”am invatat sa lucrez in excel”. Iar asta la o varsta inaintata. Deci faptul ca am reusit sa intru pe google a insemnat o victorie nespusa. Ce cautam pe google? La inceput chestii pentru liceu/facultate. Apoi am inceput sa imi diversific gama de cautari si, precum la domino, gaseam cate un site interesant, sa zicem de foto, care ma ducea spre un site de film apoi de poezie post-moderna apoi la wikipedia apoi la un site de muzica goth cu influente trip hop cu accente de blues. Eram posedata de o furie a cautarilor fara scop. Ma pierdeam in sute de siteuri. Imi placea ca nu se putea sa caut ceva, o inlantuire absurda de cuvinte, si sa nu gasesc ceva ce merita citit. Auzeam de un film fain, citeam ceva si gaseam o idée interesanta, prindeam cate ceva necunoscut dintr-o conversatie si ma duceam sa caut mai mult de net, sa aflu care a treaba. Precum un copil care, asistand la o conversatie intre adulti, aude un cuvant pe care nu il stie si fuge la mama sa intrebe: mami, ce inseamna?

  43. Implinisem 14 ani si de 2 ani strangem toti banutii care ii primeam prentru a imi lua un calculator. Pentru un copil este mai mult un chin sa tot astepti dupa ceva asa de mult.
    In final am primit pc-ul dar era doar cu un windows-ul instalat(adica chel).
    M-am rugat de parinti sa imi puna internet dar mi-au zis ca costa si ca mai trebuie sa strangem bani(realitatea era ca le era frica ca incep sa ma uit la pornache).
    Asa ca mi-am luat soarta in propile maini si am cumparat o revista care oferea un time card de 3 ore pentru dial up. Totusi nu aveam nici cea mai mica idee cum sa configurez ca sa imi mearga. Initial am pus codul intr-un fiser notepad si am asteptat ca pc-ul sa il memoreze si sa fiu conectat la internet. Operatoarea care trebuia sa ma ghideze era la fel de nestiutoare ca si mine…
    In final un var mai mare mi-a configurat acel time card dar a zis sa astept putin ca trebuie sa intre pe MIRC.
    Am asistat la discutii din cele mai ciudate intreband “dar ce inseamna aia?”.
    Dupa mai mult timp varul mi-a aratat o poza mai sexy. Imi era rusine si am pus mana la ochi. Totusi apucasem sa ma uit putin.
    Mi se parea un lucru gretos ceea ce vadeam si inca eram la perioada in care credeam ca ma voi casatori cu Sailor Moon.
    Dupa ce l-am rugat de n ori sa ma lase si pe mine mi-a dat voie(uneori este bine sa fi mic si pisalog).
    Intru pe Cartoon Network si cu nerabadare astept sa ma joc. Devenise deja o cursa contra cronometru pentru ca mai aveam foarte putin timp. Imi apare acel mesaj de instalare si disperat incep sa dau next > next > next si sa apas pe enter in prostie. Blue screen – end of story…

  44. Hehe, din zona de mosi si babe: va mai amintiti de BBS-uri si Fido-net, prin 91-92? Calculator, modem, program BBS (Bulletin Board System), setate sa se conecteze peer-to-peer / sincronizeze cu alte calculatoare din zona. la ora 12 se conecta calc meu cu al lui Vasile, apoi la 12 si 10 al lui Vasile cu Maria, etc…. Asa ajungea un email in Japonia intr-o saptamana 🙂 🙂 🙂

    Iar modemurile au inceput de la 9600, apoi 14400. Cand au aparut cele de 32k a fost revolutie

  45. Razvan: ai umor!

  46. Ghimpele: nu, nu-mi amintesc pentru simplul fapt ca pe vreamea aia nu vazusem inca un calculator….:)

  47. Irina: frumos!

  48. se mai tine cont de 1000 caractere? 🙂

  49. Ehe… a fost acu’ vreo 8 ani. Eram boboaca la liceu (2001) si ma aflam la prima ora de informatica cand am descoperit minunea aceasta numita internet. Sau, ma rog, n-am descoperit-o, ci mi-a fost prezentata.
    Primul program folosit a fost, fireste, Mirc-ul. =)) Oh, si ce minunat a fost sa pot lua contact cu oameni atat de diferiti, de peste tot din lume. Imi aduc aminte atat de clar prima discutia avuta cu o tipa din Filipine si tot ce mi-a povestit despre tara ei, de parca am fi vorbit ieri, nu cu atatia ani in urma.
    Starea de euforie de dupa ora de info a persistat cateva zile, iar mai apoi am devenit clienta fidela a Net-urilor si imi luam aproape zilnic doza de “drog”.
    Am descoperit mai tarziu si motoarele de cautare. Si mess-ul, si jocurile on-line, si forum-urile… iar faptul ca toata informatia se afla la un clic distanta nu inceteaza sa ma mire nici acum.
    Oricum, senzatia primei intalniri cu marele INTERNET a ramas proaspata in memoria mea.

  50. … orientativ, asa:)

  51. sexshop: numai atat poti? 🙂

  52. Să scriu… să nu scriu…adică de ce n-aş scrie? Şi ce dacă sunt bunică! Sunt o bunica internaută, deci arunc bastonul, îndrept spatele şi…concurs, neconcurs, am şi eu ocazia să strig cu toată… tastatura, cum am descoperit eu secretul tinereţii fară batrâneţe: ei da, INTERNETUL !
    Uf! Trebuie să spun câţi ani am (Helloo! Puştimea cu care mă întreţin pe net, mâna la ochi!) Asta e! Am 60 de ani (dar să vă intre bine în cap: pe internet, pot sa am orice vârstă vreau…) . Prima întâlnire cu internetul? Acum doi ani!
    Mă pensionasem si stând la ţară, nu puteam toca frunză la câini, aşa că, nemaiavând motivaţia serviciului, am devenit urgent maestru de ceremonii in ogradă: “conduceam” vaca la păşune, ţapul la frizerul vetreinar, porcii la jir.. . apoi in bucătărie: crătiţi, oale şi tigăi , umplute, răsturnate, spălate, iar umplute, ce mai! de dimineaţa până seara, numai activitaţi “intelectuale”. Tocmai când eram pe punctul de a intra şi eu în rândul babelor cu ştate, în viaţa carora nu mai este nici o altă perspectivă in afara acelui loc “unde nu e nici întristare şi nici suspin” şi o cruntă deprimare, veni cumnată-mea, orăşeanca, cu o alternativă pentru timpul meu liber: un calculator pe care ea nu-l mai folosea. In viaţa mea nu stătusem in faţa unui PC. Habar n-aveam cu ce se mănâncă! Ce-i drept, întâi m-am uitat cruciş la el, apoi curmeziş, şi-n cele din urmă am lasat vaca şi-am luat “taurul de coarne” înfruntând zâmbetele ironice, neâncrezătoare, ale tuturor celor din jurul meu, cu o cărticică in faţă şi cu cumnata explicând prin telefon, dar mai ales cu un interes si o implicare crescândă. Şi uite-aşa, am învăţat abc-ul calculatorului! Ei, noaptea, firesc, că ziua… ! Şi cu cât vedeam lumea virtuală, cu atât mai mult mă minunam: la inceput ca viţelul la poarta nouă, dar curând, am început să mă simt ca Alice în Ţara Minunilor! Incet-încet, vocabularul meu neoş agro-zootehnic, s-a îmbogăţit, şi alături de tocană, mătură, murături et company, au apărut mai noile: joystick, load, copi-paste,overstrike… de auzindu-mă o vecină într-o conversaţie cu un iniţiat, m-a întrebat: “şi-n cine zici că a dat strechea, maică?” Nici măcar n-am râs, fiindcă în urmă cu doar câteva luni, probabil şi eu aş fi întrebat la fel.
    A urmat imprimanta (pe care am instalat-o singură, urmînd instrucţiunile cărţii tehnice), apoi aparatul foto digital..Doamne! Ce de poze! Şi fără bani!
    Sau cand am descoperit Google Earth! Să poţi lua la pas oraşele lumii, sau să poţi călători printre galaxii, a fost dincolo de orice imaginaţie a mea!!
    In timp, am constatat ce uşor se pot face cumpărăturile online câştigând timp, evitând aglomeraţiile, nervii, având posibilitatea de a alege si având toate informaţiile fără ca eu şi vânzătorul să ne enervăm reciroc în timp ce alţi inşi furioşi îşi cer dreptul la a fi serviţi, fără a căra cu umerii “reumatismati”, ditamai sacoşele. Si-n timp ce vecinii mei renunţă la cumpărături de teama gripei porcine, eu imi pot face cumpărăturile online!
    Mie, care am la doi pasi şantul (forumul cu putere de verdict al ţaţelor9 şi maidanul, ca singur loc de de desfaşurare a tuturor festivităţilor satului, internetul mi-a adus in casă marile scene ale lumii politice sau artistice!
    Am intrat pe site-urile unor celebritaţi, am putut comunica uşor cu prietenii şi rudele din străinătate!
    Nu mai era nevoie să caut şapte ceasuri în şapte cărţi de bucate o prăpădită de reţetă de mancare, pe care internetul mi-o oferă în doi timpi şi trei mişcări!
    Informaţii de toate felurile! Dintr-o data, lumea a fost la picioarele mele! Deprimarea…. s-a duuuuus! Bătrânţea? A rămas undeva, la coada vacii! Dar fericirea… ei, da, credeţi-mă că nu exagerez, fericirea a venit după un an, când la iniţiativa unui nepot am devenit mare proprietar de blog: http://stropidesuflet.wordpress.com , unde chiar vă invit să zăboviţi o clipă. Vechea mea pasiune de a scrie poezii si povestiri pentru copii a găsit împlinirea, fiindcă internetul m-a facut cunoscută multor oameni, , am fost contactată de edituri , am publicat şi iata-mă la 60 de ani vizând statutul de boboc…scriitor. Scriu, comentez, imi primesc prietenii vizitatori, ne confruntăm in idei, ne împărtăşim experienţe! Nu mai am “O” vârstă! Sunt din nou tânără şi simt că trăiesc, mă bucur de fiecare zi! Nici nu deschid bine ochii şi alerg la Socrate al meu (aşa mi-am botezat eu, batrânul şi inţeleptul meu calculator) să văd cine şi ce a mai spus! Mi-am facut o multime de prieteni! Nici ei nu au “O” vârstă! Punem cap la cap idei şi realizăm lucruri minunate!
    Şi ca să răspund concret la intrebare: prima mea intalnire cu internetul a avut loc in ianuarie 2008, aveam 58 de ani şi a fost ca şi cum m-am nascut a doua oară, fiindcă practic, am luat viaţa de la început cu entuziasmul specific numai tinerilor, entuziasm care nu m-a mai părăsit din momentul inceperii mariajului meu fericit cu internetul ! Şi pentru că spre deosebire de generaţia tânără care s-a născut călare pe calculator şi i se pare ceva firesc să existe aşa ceva, eu care pot aprecia cum este viaţa fără şi cu P.C., pot spune sub juramânt că pentru mine, internetul nu este o reţea, şi nici măcar un modus vivendi, ci este o entitate care trăieşte in inima mea, o susţine şi o ajută să bată voiniceşte!

  53. cea mai scurta poveste 😛

  54. Aurora: jos palaria!

  55. Aurora,BRAVO!
    Este de departe cea mai incantatoare pledoarie pentru internet.Din ea transpar ochii mariti de surprindere,bucuria descoperirii,strigatul de izbanda.
    Prin internet ti-ai invins limitele impuse de varsta,locatie..Ti-ai invins varsta!Felicitari!

  56. Varsta nu e un obstacol care trebuie invins. Suntem uneori prea egoisti si nu vrem sa renuntam la ce avem, poate de aia varsta e vazuta ca un inamic. Nu se zicea ca omul cu cat e mai in varsta cu atat e mai intelept?

    Eu probabil o sa am blog si la 90 de ani, iar la 120 cand o sa mor o sa dau Schedule la un articol post-mortem 😀

  57. Iti doresc ,in ziua cand vei implini 120 de ani,sa scrii pe blog:in postarea de maine va voi povesti despre…..
    Dar nu va fi ceva deosebit;blogul facea parte din existenta ta inca din tinerete.Deosebit este cand te mentii la curent cu tot ce aduce nou tehnologia,cand inveti in pas cu cei tineri,cand rupi aliniera din frontul celor de varsta ta.Asta am inteles eu cand am zis:ai invins varsta.

  58. concursul s-a incheiat. pana miercuri anuntam castigatorii, aici pe blog

  59. Mult succes tuturor. Oricum a fost o incursiune interesanta in trecut 😀

  60. Este o placere sa citesti acest articol. Iti da o stare de buna dispozitie si te trezesti ca ramii cu zimbetul pe buze mult timp dupa lecturare. Excelenta Pana.

  61. internetul este internetul pentru ca internetul este internet din cauza internetului celui mai prost internet de internet am aflat de internet cand a aparut internetul si banuiam de el pana sa apara internetul internetului din cauza ca internetul este intern conectat la cateva fire la internet ambele conectate bine-nteles la stiti voi nu?internet.deci?internetul

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close