Nimic nou sub soare sau Istoria se repetă.

Fourth style fresco painting of Sappho holding a stylus

Am putea spune că prima rețea socială a funcționat în Roma Antică acum 2000 de ani.
În anul 51 î. Hr., filosoful Marcus Tullius Cicero, pasionat de politică și preocupat ca Iulius Cezar să nu pună mâna pe toată puterea, a fost silit să plece ca guvernator în Cilicia (Turcia de astăzi).

Deși distanța dintre el și Roma era uriașă, Cicero a rămas tot timpul informat despre mersul politicii în capitală (pe care a influențat-o), deoarece elita romană folosea un sistem elaborat de distribuție a informației.
Suportul era primitiv – role de papirus care treceau din mână în mână, fiecare cititor adăugând comentarii, inserând citate din alte astfel de scrisori și distribuindu-le altora apoi.

Îmi spui că mesajul pe care ți l-am trimis circulă acum peste tot.
Nu mă deranjează pentru că eu însumi le-am dat voie unor cunoscuți să îl copieze și să-l dea mai departe – îi scrie unui prieten Cicero, un maestru al „share”-ului și viralizării după cum se vede.

Unele papirusuri aveau trecute la destinatari mai multe nume pentru a fi citite în public.
Fiecare grup profesional (negustori, politicieni, militari) constituia o comunitate, un cerc, în care informația pe papirus (știri, zvonuri) era distribuită în dublu sens, de la Roma la periferia imperiului și invers.

Nu exista pe vremea aceea serviciu organizat de poștă, așa că papirusurile circulau prin mesageri instruiți în acest scop, prin călători ocazionali sau datorită negustorilor.
Viteza: cinci săptămâni de la Roma în Britania și șapte săptămâni până în Siria.

Principala condiție pentru ca o rețea socială să funcționeze este aceea de a exista suficienți oameni care să știe să citească și să scrie la un nivel decent pentru a o popula.
Pentru că elita romană obișnuia să comunice mult prin scris, mai ales zvonuri și bârfe, bogătașii aveau „departamente” casnice de creare de conținut – sclavi învățați care scriau după dictare sau copiau scrisori pe papirus pentru a fi date mai departe.
(Să-mi fie iertată comparația, poate răutăcioasă, dar respectivii sclavi seamănă cu „jurnaliștii” unora dintre site-urile românești de astăzi care trăiesc din copy/paste 🙂

Ce făceau săracii imperiului mai puțin instruiți, dar care știau cât de cât să citească și să scrie?
Aveau și ei propria rețea socială, pe zidurile clădirilor.
La Pompei au fost descoperite graffiti (foto) care seamănă cu tweet-urile sau status-urile de Facebook de astăzi:  „Omul cu care am luat masa azi s-a dovedit a fi un barbar” sau „Atimetus m-a lăsat însărcinată”.

Graffiti pompei

Tot romanii au folosit și primul „iPad”: tăblițe de lemn acoperite cu ceară (foto sus) pe care scriau cu un obiect ascuțit (stylus). Tăblițele cu mesaje erau distribuite prin curieri.
Din cartea Writing on the Wall: Social Media – The First 2,000 Years, scrisă de jurnalistul BBC Tom Standage.

Vezi si infograficul de aici.
(Ne pregătim pentru PR Beta 2013 care începe săptămâna viitoare la Cluj.)

2 Comments

  1. Papirusul ala avea buton de like?

  2. Foarte tare ultima fraza… Romanii oricum au fost printre cei mai cei…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close