Au fost invitați speciali ai ceremoniei de decernare a Oscarului, au dansat cu roboții de la Massachusetts Institute of Technology, au avut peste jumătate de milion de spectatori în ultimii ani.
Bucureștiul se pregătește pentru un spectacol de zile mari: Shadowland, povestea magică pusă în scenă de compania Pilobolus Dance Theater, una dintre cele mai premiate trupe de dans din lume.
Vor fi două reprezentații la Sala Palatului, pe 23 si 24 februarie 2014, organizate de Events.

Shadowland te lasă pur și simplu fără cuvinte. Dansatorii umbrelor au dat naștere unui cult în Germania. Showul lor atât de aplaudat este un amestec fascinant între Lanterna Magică și balet, pantomimă, acrobație, comedie, pop și poezie:

 

Biletele pentru Shadowland by Pilobolus sunt disponibile la preţurile de 125 ron (sectoarele F,G,H,I si loje), 150 ron (sectoarele B,C,D,E), 175 ron (sector A, cu exceptia primelor 6 rânduri) și VIP 200 ron (sector A, primele 6 randuri), în funcţie de distanţa faţă de scenă (schema salii pe eventim.ro). Biletele se pot cumpara online pe www.eventim.ros au prin rețeaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librăriile Humanitas, librăriile Cărturești). Biletele pot fi achiziționate și în două rate lunare, doar prin CardAvantaj, la sediul Eventim din str. Polonă nr. 15.

Am pentru voi câte o invitație dublă pentru serile de 23 și 24 februarie, pe care le voi oferi în urma acestui concurs:
1. Postați la comentarii o poezie despre iarnă pe care ați citit-o cândva și care vă place în mod deosebit.  Nu uitați să menționați autorul. Puteți posta poezia în întregime sau numai câteva versuri.
2. Termen limită: duminică seară (2 februarie), ora 20.00.
3. Îi voi alege pe cei doi câștigători (pe care îi voi anunța luni, 3 februarie, aici pe blog) în mod absolut subiectiv, în funcție de versurile care mi-au plăcut cel mai mult.
Succes!

UPDATE: Mi-au plăcut toate poeziile trimise, a fost interesant să-mi reamintesc unele dintre ele, vă mulțumesc.  Cum mi-au plăcut toate, am tras până la urmă la sorți. Câștigători: Alina (cu Robert Frost) și Emil Călinescu. Veți primi un e-mail de la mine.

17 Comments

  1. Stopping by Woods on a Snowy Evening
    Robert Frost

    Whose woods these are I think I know.
    His house is in the village though;
    He will not see me stopping here
    To watch his woods fill up with snow.

    My little horse must think it queer
    To stop without a farmhouse near
    Between the woods and frozen lake
    The darkest evening of the year.

    He gives his harness bells a shake
    To ask if there is some mistake.
    The only other sound’s the sweep
    Of easy wind and downy flake.

    The woods are lovely, dark and deep,
    But I have promises to keep,
    And miles to go before I sleep,
    And miles to go before I sleep.

  2. Victor, poezia de mai jos este cea mai frumoasa pentru mine, pentru ca imi aminteste de serile de Craciun cand ne strangeam in jurul bradului si spuneam poezii Mosului. Sper sa-ti trezeasca si tie amintiri placute.

    In seara de Craciun (G. Cosbuc)

    Afara ninge linistit,
    In casa arde focul;
    Iar noi pe langa mama stand,
    Demult uitaram jocul.

    E noapte, patul e facut,
    Dar cine sa se culce?
    Cand mama spune de Iisus
    Cu glasul rar si dulce.

    Cum s-a nascut Hristos in frig,
    In ieslea cea saraca,
    Cum boul peste el sufla
    Caldura ca sa-i faca.

    Cum au venit la ieslea lui
    Pastorii de la stana
    Si ingerii cantand din cer,
    Cu flori de mar in mana.

  3. Emilia Plugaru este o scriitoare basarabeanca pe care am descoperit-o recent. Poeziile doamnei sunt absolut minunate si se adreseaza in mod deosebit celor mici, dar pot fi savurate si de cei mari cu aceeasi placere.
    Una dintre poeziile despre anotimpul alb care mi-a placut mult este:
    “Iarna bate pe la usi” Emilia Plugaru
    Am si blana si caciula
    Insa, vai, nu am manusi.
    Impleteste-mi, bunicuto,
    Iarna bate pe la usi.

    De o vrea sa ma salute,
    Mana cum sa dau cu ea?
    Tu doar stii ca mana iernii,
    Toata,toata e de nea.

    Sper sa va placa!

    Multumesc si weekend fain!

  4. Serghei Esenin – Ceata, vînt, zapada si tacere

    Ceata, vînt, zapada si tacere,
    Raza lunii fîlfîie tacut.
    Inima c-o molcoma durere
    Îsi aduce-aminte de trecut.

    Spulberat, omatul se despica.
    Pe-asa luna, eu, pe-ascuns iesit.
    Îndesîndu-mi cusma de pisica,
    Casa parinteasca-am parasit.

    Iarasi sunt în locurile mele.
    M-au uitat? Sau minte ma mai tin?
    Stau mîhnit, ca un gonit de rele,
    Reîntors la vechiul meu camin.

    Cusma mi-o framînt fara cuvinte,
    Sufletul prin gînduri mi-l desir.
    De bunicii mei mi-aduc aminte
    Si de-nzapezitul cimitir.

    Toti vom fi acolo… Poti sa sameni
    Viata ta cu rîs sau cu tumult…
    Pentru asta trag asa spre oameni
    Si-i iubesc pe toti atît de mult.

    Pentru asta inima mi-i moarta
    Cînd privesc al anilor prapad…
    Vechea casa c-un dulau la poarta,
    Parca stiu ca n-am s-o mai revad.

  5. Iarna (Ion Luca Caragiale)

    Negreșit că, sus în ceruri
    Soarele fiind aprins,
    Nu se simte frigul, gerul
    Care astăzi ne-a cuprins.

    Negreșit! Focul din soare
    Nu-l plătește Dumnezeu,
    Însă noi plătim, sârmanii,
    Lemne și cărbuni mereu.

    Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
    Pe pământul înghețat
    Ca să vezi cât e de jalnic
    Să tot tremuri nencetat,

    Tu, care-ți iubești făptura,
    N-ai mai zice un cuvânt
    Și-ai opri crivățul aspru
    Să mai sufle pe pământ!

  6. George Bacovia – Decembre

    ”Te uitã cum ninge decembre…
    Spre geamuri, iubito, priveste –
    Mai spune s-aducã jãratec
    Si focul s-aud cum trosneste.

    Si mânã fotoliul spre sobã,
    La horn sã ascult vijelia,
    Sau zilele mele – totuna –
    As vrea sã le-nvãt simfonia.

    Mai spune s-aducã si ceaiul,
    Si vino si tu mai aproape, –
    Citeste-mi ceva de la poluri,
    Si ningã… zãpada ne-ngroape.

    Ce cald e aicea la tine,
    Si toate din casã mi-s sfinte, –
    Te uitã cum ninge decembre…
    Nu râde… citeste nainte.

    E ziuã si ce întuneric…
    Mai spune s-aducã si lampa –
    Te uitã, zãpada-i cât gardul,
    Si-a prins promoroacã si clampa.

    Eu nu mã mai duc azi acasã…
    Potop e-napoi si nainte,
    Te uitã cum ninge decembre…
    Nu râde… citeste nainte.”

  7. Tot din Ardeal, de la maestrul Paunescu.
    Iarna in Ardeal
    Am venit sa va spun adevarul brutal
    Ca e pace in cer si e iarna-n Ardeal
    Peste arborii ninsi, peste case cu horn
    Dumnezeu a suflat o colinda in corn
    Doar in negru si alb, intr-un vifor tacut
    Urca turle intregi din trecut spre trecut
    Si-un desen absolut da luminii fiori
    Cand se lasa si el retusat de ninsori

    R: Si legende se nasc si legende apun
    Si-n biserici se fac pregatiri de Craciun
    Si palinca ia foc intr-un dans ireal
    Si e ger pe pamant si e iarna-n Ardeal

    2. Pe podete de lemn trec batrani cu cojoc
    Si scheletice maini ii ridica spre foc
    Se aude un tren fluierand la semnal
    Si e pace in cer si e iarna-n Ardeal
    Si femeile spun catre cer alte rugi
    Si copiii se-ntorc de la scoli de la Cluj
    Si prin curti e prapad pentru fiece porc
    Ca-n gatlej toporisti se ascut si se-ntorc.
    Iar cantecul e aici, cu acorduri cu tot.
    http://www.fanlafel.ro/muzica/folk/vasile-mardare/iarna-in-ardeal-cu-versuri-si-acorduri-v1674

  8. NOAPTE DE IARNA de George Toparceanu

    Cad din cer mărgăritare
    Pe oraşul adormit…

    Plopii, umbre solitare
    În văzduhul neclintit,
    Visători ca amorezii
    Stau de veghe la fereastră,
    Şi pe marmura zăpezii
    Culcă umbra lor albastră.

    Iarna!… Iarna tristă-mbracă
    Streşinile somnoroase,
    Pune văl de promoroacă
    Peste pomi şi peste case.
    Scoate-o lume ca din basme
    În lumini de felinare –
    Umple noaptea de fantasme
    Neclintite şi bizare.
    Din ogeagul de cărbune
    Face albă colonadă
    Şi pe trunchiuri negre pune
    Capiteluri de zăpadă,
    Iar prin crengile cochete
    Flori de marmură anină, –
    O ghirlandă de buchete
    Care tremură-n lumină.
    Reci podoabe-n ramuri goale
    Plouă fără să le scuturi,
    Ici, risipă de petale,
    Colo, roi uşor de fluturi…

    *

    Şi din valul de zăpadă,
    Ca o mută arătare
    Legănându-se pe stradă,
    Un drumeţ ciudat răsare…
    Vine cu popasuri multe,
    Face-n calea lui mătănii.
    Câte-odată stă s-asculte
    Clopoţeii de la sănii.
    Alteori uimit tresare,
    Dă din mâini şoptind grăbit –
    Parcă spune-o taină mare
    Unui soţ închipuit…
    Ca o umbră din poveste
    Se strecoară-ncet, şi iar
    Stă deodată fără veste
    Rezemat de-un felinar.

    Faţa lui se lămureşte, –
    Pare-nduioşat acum…
    Visător şi lung priveşte
    Casele de peste drum:
    Poartă mică… pomi în floare…
    O fereastră luminată…
    Streşini albe de ninsoare…
    Toate-i par ca altădată!

    Şi păreri de rău trecute
    Cad pe inima-i trudită,
    Ca un stol de păsări mute
    Pe-o grădină părăsită:
    “Bulgăraş de gheaţă rece,
    Iarna vine, vara trece
    Şi n-am cu cine-mi petrece…
    Bulgăraş topit în foc,
    Dacă n-am avut noroc!
    Dacă n-am avut noroc…”

    Glasul, înecat, se curmă.
    Omul, şovăind în stradă,
    Pleacă iar, lăsând în urmă
    Pete negre pe zăpadă.

  9. Nichita Stanescu – Peisaj de Iarna

    O vreme de argint masiv
    pe-alocuri innegrit de vreme,
    tintat cu sori, metalic tiv,
    la orizont scrasneste, geme

    Copacii de argint, tacand,
    din crengile de-argint, oprite,
    nemailovind, nemaisunand
    nici ore-ovale nici clipite

    par, cum ii intalnesti, asa,
    explozii impietrite, surde,
    care-au tasnit spre cer candva,
    din arhebuze si din durde

    Dar eu bat campul iernii, greu
    cu pasii de-argint ii sun argintul
    O, fericit auzul meu!
    Ecoul bate-n jur argintul

    si-o clipa daca m-as opri
    s-ar prabusi, de-argint, o clipa.
    Si peste camp s-ar auzi
    tintatul brau de-argint cum tipa!

  10. Alba Iorna dunareana – Vasile Voiculescu

    Alba iarna dunareana
    Cu zapezi pana la brau
    Culca-n sarica balana
    Baraganele de grau.

    Napadind zbatai si rosturi,
    Neaua urca reci minuni:
    Mistuiti in adaposturi,
    Oameni si salbaticiuni.

    Peste sate fara vaduri
    Isi asvarle din duium
    Uriasele plocaduri
    Gaurite rar de-un fum.

    Nimeni linistea nu sfarma,
    Doar ca-n somn nedeslusit
    Isi descarca-n gol o arma
    Chiotul inabusit.

    Curge viscol ca pe vrana.
    Nevazuta s-a inchis
    Tara fara de prihana
    In omat ca intr-un vis.

    Iar la guri de vai, pe laturi,
    Intr-o noapte s-au durat
    Stralucite-nvoalte caturi
    Pentru Crivat-imparat.

    Fulger alb, intreaga zare
    Intra-n ochi, un junghi taios,
    Albul e atat de tare,
    Ca ajunge veninos.

    Si-n cumplita lor albete
    Dorm adanci pustietati;
    Pun troienii vami razlete
    Intre mari singuratati.

    Romaneasca iarna veche,
    Albe lumi, fara drumeti…
    Trece-un lup intr-o ureche
    Pe gorgane de nameti.

  11. Ana Blandiana – Iarna Stelele

    Iarna stelele
    Sunt atat de departe,
    Ca nu poti sa le vezi
    Prin singuratate.
    Iarna marile
    Sunt atat de straine,

    Ca nici cursul izvoarelor
    Nu li se cuvine.
    Iarna mortii
    Sunt atat de reci,
    Ca ingheata pamantul
    Emisferei de veci.

  12. Despre iarna tin minte o poezie in franceza. Am avut-o de invatat in clasa a VII-a, si tin minte ca am luat nota 10 pt cum am recitat-o. Acum, cand am vazut asta cu iarna, am cautat-o iarasi pe net (stiam autorul si titlul, si cateva versuri) si am regasit-o. SI m-am regasit si pe mine in vremea aia:

    Poème de Jacques Prévert : Dans la nuit de l’hiver

    Dans la nuit de l’hiver
    galope un grand homme blanc
    c’est un bonhomme de neige
    avec une pipe en bois
    un grand bonhomme de neige
    poursuivi par le froid

    il arrive au village
    voyant de la lumière
    le voilà rassuré.
    Dans une petite maison
    il entre sans frapper

    et pour se réchauffer
    s’assoit sur le poêle rouge,
    et d’un coup disparait
    ne laissant que sa pipe
    au milieu d’une flaque d’eau
    ne laissant que sa pipe
    et puis son vieux chapeau.

  13. Iarna pe uliţă de George Coșbuc

    A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un fulg, acum a stat,
    Norii s-au mai răzbunat
    Spre apus, dar stau grămadă
    Peste sat.

    Nu e soare, dar e bine,
    Şi pe râu e numai fum.
    Vântu-i liniştit acum,
    Dar năvalnic vuiet vine
    De pe drum.

    Sunt copii. Cu multe sănii,
    De pe coastă vin ţipând
    Şi se-mping şi sar râzând;
    Prin zăpadă fac mătănii;
    Vrând-nevrând.

    Gură fac ca roata morii;
    Şi de-a valma se pornesc,
    Cum prin gard se gâlcevesc
    Vrăbii gureşe, când norii
    Ploi vestesc.

    Cei mai mari acum, din sfadă,
    Stau pe-ncăierate puşi;
    Cei mai mici, de foame-aduşi,
    Se scâncesc şi plâng grămadă
    Pe la uşi.

  14. Una dintre poeziile copilariei, printre putinele pe care le mai stiu pe de rost si din care imi vine in minte un vers de fiecare data cand ninge frumos si totul devine alb: “Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare..”

    Iarna – Vasile Alecsandri

    Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
    Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
    fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
    Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

    Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
    Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
    Soarele rotund si palid se prevede printre nori
    Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

    Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
    Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
    Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
    Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

    Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
    Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
    Iat-o sanie usoara care trece printre vai…
    In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai…

  15. Eu sunt omul de zapada
    de Serban Larisa Mihaela

    Eu sunt omul de zapada
    Asezat in colt de strada,
    Vantul si cu soarele
    Mi-au topit picioarele.

    Chiar daca-s mai mititel
    Nu sunt suparat defel.
    Fulgii cand incep sa cada
    Se asterne iar zapada.

    Toti copii vor veni,
    Impreuna vor trudi,
    Dintr-un bulgare mai mare
    Imi vor face iar picioare.

  16. Multumesc pentru sansa oferita, am trimis mail cu data aleasa si scanarea buletinului. Sper ca s-a primit si totul este in regula.

    O zi buna iti doresc si multumesc inca o data 🙂

  17. Multumesc, multumesc!

    Imi place sa cistig prin tragere la sorti :), dar mai ales mi-a placut sa citesc poezii pe care nu le stiam!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close