Ateliere fara frontiere Gheorghita (1)

Gheorghița. Cred că la viața ei a fost o mare frumusețe. Brunetă cu ochi albaștri ca cerul spălat de ploaie.
Are 48 de ani acum, e obeză, măcinată de boli. Dar dacă o faci să zâmbească, arată de 35, iar ochii îi strălucesc tinerește.

„Sunt coproducție” – glumește. „Tata este ungur din Ardeal, mama este rromă. S-au întâlnit la o școală economică din București”.
După ce s-au căsătorit și au făcut cinci copii, tatăl și-a luat într-o zi tălpășița. A plecat la alta cu care a avut „alt rând de copii”.
„Aveam 14 ani atunci, iar mama ne-a crescut pe toți cinci singură, cum a putut. Acum îmi dau seama că viața mea a fost o copie la indigo a vieții ei nenorocite.”

Ateliere fara frontiere Gheorghita (1)

Poveste de dragoste cu tăieturi
Gheorghița a crescut. S-a căsătorit la Oltenița, împotriva voinței mamei, care parcă simțise că e ceva în neregulă.
A venit la București și a făcut școala de bucătar, ospătar, lucrător comercial.
Au apărut primii doi copii.
„Al meu era cam curvișteanu, așa. Am răbdat multe de la el, am acceptat multe, am zis că merge și așa. Aveam deja niște ani, doi copii, familia nu mai voia să știe de mine – în afară de o soră, nu aveam unde să mă duc.
Însă înainte de a se naște și fata cea mică, începuseră bătăile grele, mă tăia, mă ardea cu țigara.
Am vrut să fac avort, dar mi-a rupt buletinul în bucăți.”

Altfel, bani ar fi fost. Gheorghița a lucrat la finalul anilor 80 la Ambasador, la Dunărea – „unde veneau la vremea aceea toți ștabii”.

Vremurile aveau să se schimbe. S-a despărțit definitiv de soțul violent, după ce acesta ba venea, ba pleca.
„Am zis că dacă mama a putut să crească singură cinci copii, eu de ce n-aș putea să cresc trei.”

După revoluție a lucrat o vreme la Favorit în Drumul Taberei. Până s-a închis.

Aici filmul s-a rupt
Viața Gheorghiței a devenit o aventură a supraviețuirii.
A făcut de toate: bucătăreasă la o creșă, femeie de serviciu în supermarket și pe scările de bloc, vânzătoare la tarabă, menajeră.
A locuit cu copiii oriunde a găsit un acoperiș: în camera de serviciu a unei piețe, în spălătoria unui bloc, perioade scurte pe la neamuri.
Stresul a dus la diabet insulino-dependent. Internări în spital. Operații. Fiere și fibrom. Cardiopatie.

A reușit totuși să-și salveze copiii. Fata cea mare e tehnician dentar și are familie („o las în pace, o ajut și eu cu ce pot, nu vreau să ajungă ca mine”).
Băiatul  a urmat doi ani Liceul Tonitza, a avut chiar și o expoziție de pictură, dar acum învață să fie frizer și locuiește într-un apartament social.
Mezina e la școală.

Ultima oară când a încercat să se angajeze, la un restaurant, s-a aranjat cum a putut mai bine și a adus diploma de bucătar.
A fost dată pe ușă afară. „Nu te uiți la tine cât ești – mi-au zis. Nici măcar nu m-au pus să dau probă”.

Gheorghița lucrează acum, pe o perioadă determinată de doi ani, cu carte de muncă și asigurări, la Ateliere fără Frontiere, organizație neguvernamentală care se ocupă cu reinserția socială a persoanelor fără adăpost sau cu diverse adicții.

Reciclează bannere mesh și le transformă în sacoșe, mape, alte obiecte utile. Locuiește într-un cămin social.

Ateliere fara frontiere Gheorghita (2)

Și reînvață că la 48 de ani viața nu s-a sfârșit, chiar dacă marea majoritate a angajatorilor te consideră prea grasă și prea bătrână pentru a mai fi în stare de ceva.
_______________________________________________________________________

*Ateliere Fără Frontiere este o asociație, înființată în 2008, care ajută persoanele aflate în dificultate să se reintegreze social.
Acestea sunt angajate pe o perioadă determinată de 24 de luni în ateliere de reciclare computere și bannere-mesh, timp în care sunt consiliate pentru a-și găsi ulterior un loc de muncă stabil și a-și reface viața.

Organizația funcționează prin autofinanțare (reciclare de hardware – computere și bannere mesh), dar cum sumele obținute nu sunt suficiente apleează și la sponsori. În prezent, BRD Groupe Société Générale este unul dintre susținătorii importanți ai Atelierelor .

În funcție de stare, computerele donate Atelierelor fără Frontiere sunt reciclate sau reparate.
Cele reparate ajung în școli sau organizații, în principal la copii care nu își pot permite un calculator.
Lucru important dacă ne gândim că 42% dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani nu au folosit vreodată un calculator.

Dacă lucrați într-o companie sau instituție care are prin depozite computere scoase din uz, adresați-vă Atelierelor. Rezolvați și o problemă ecologică, dar ajutați și niște persoane care au mare nevoie de sprijinul vostru.

(Citește și despre cum poți schimba vieți cu un computer vechi.
Oferta pe care am facut-o companiilor rămâne valabilă. Deja o firmă s-a oferit să doneze 40 de computere pentru reciclare, în urma acestui apel.)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close