Lucram într-un laborator industrial, în Ploiești.
În 1989, viața devenise insuportabilă. Familia mea, de trei persoane, avea ca rație lunară 300 de grame de mezeluri și 300 de grame de carne.
Pe lună, repet. Adică 10 grame de mezel și 10 grame de carne pe zi. Chiar și pentru astea, trebuia să stai la coadă.

Locuiam la casă, presiunea la gaze era scăzută, în camere ieșeau iarna aburi din gură, pentru că sobele de teracotă nu reușeau să se încălzească cu flacăra minusculă, cât cea de la aragaz.
Ca berlinezii în 1945, taică-meu tăiase un copac bătrân din grădină. Puneam câte un lemn în sobă, cu economie, să ajungă toată iarna.
Prin oraș vedeam bătrâni care cărau crengi căzute de prin parcuri.

646x404_24

Ascultam, ca toată lumea, Europa Liberă, care, pe 18 decembrie, a transmis o scurtă înregistrare din Timișoara. Se auzea cum cineva striga pe stradă „Trageți, măi, porcilor, trageți!”. Apoi focuri de armă.
Se strânseseră mai mulți prieteni la mine, să discutăm. După ce a auzit înregistrarea de la Europa Liberă, unuia i-au țîșnit brusc lacrimi din ochi și și-a dat foc carnetului de membru PCR. Devenise „comunist” din prostie.

Nu aveam mari speranțe, nu știam că marile cancelarii ale lumii îi hotărâseră deja soarta lui Ceaușescu. Eram aproape siguri că masacrul va continua și Ceaușescu va rămâne pe mai departe la putere, deși în toate celelalte țări socialiste vechea gardă fusese măturată.
Voiam să facem ceva, dar eram paralizați de frică.
Pe 19 decembrie, a venit un alt prieten de la București. Ana Blandiana și alți scriitori propuseseră ca în semn de solidaritate cu timișorenii să purtăm bandă neagră de doliu. Măcar atât puteam face.
Așa m-am dus a doua zi la serviciu. M-a întrebat cineva ce s-a întâmplat. Am spus că a murit bunica.
Un coleg spunea în șoaptă că dacă Ceaușescu ar fi dat fotbal la televizor și mâncare în magazine, el ar fi mulțumit.

Pe 22 decembrie la prima oră, un coleg inginer cu studii la Moscova, trecut pe linie moartă la administrație să aibă grijă de panseluțele din întreprindere, mergea prin secții și îndemna muncitorii să iasă în stradă. Nevastă-sa, colegă cu mine, rusoaică 100%, căsătorită cu inginerul în timpul studenției în URSS, ne-a zis și ea să ieșim pentru că în București au fost împușcați muncitori cu miile.
A funcționat.  Atunci am înțeles noțiunea de „conservă” a serviciilor străine. Îl lași pe unul să zacă ani în șir și  când e cazul îl scoți în misiune.

Angajații au alcătuit o coloană și s-au îndreptat spre poartă. Mă așteptam să se tragă. Tremuram. M-am dus mai în spate. O colegă mi-a zâmbit, m-a luat de braț și am mers împreună în față.
O mașină de pompieri a sosit și a vrut să pună tunul de apă pe noi. N-a apucat, a fost făcută zob de mulțimea înfuriată. Sper ca soldații să fi scăpat doar cu câteva șuturi în fund.
Am ajuns în centru, în fața „Casei Albe”.
Pe la ferestrele clădirilor din jur se vedeau țevi de mitralieră.
Într-un final nu s-a tras, Slavă Domnului!
După câteva ore, Ceaușescu a fugit, mulțimea l-a scos pe primul secretar al județului din clădire, l-a luat la palme și l-a scuipat. Unii revoluționari au vrut să iasă cu televizoarele color de prin birouri, dar au fost opriți.

Altfel, nu se gândea nimeni, în primele ore, cum că va cădea comunismul cu totul. Era inimaginabil. Tot ce voiam era să fie ca la Gorbaciov în URSS: mâncare, căldură în case și divertisment la televizor.

Peste câteva luni au venit minerii chemați de Iliescu. Cei mai mulți dintre prietenii mei de atunci și-au vândut în grabă casele și daciile, au plecat cu sacoșele pline de bani în Grozăvești la arabi, i-au schimbat în dolari și au plecat din țară. Definitiv.

După povestea asta, cum aud că vreun tânăr e marxist și de stânga, mă ia cu greață.

12 Comments

  1. o lectura minunata intr-o zi cu soare pe strazi si granite deschise in europa.

    (10g / zi in primul paragraf, nu 1g / zi)

  2. Sunt uluit, eu am 35 de ani, am stat si la coada la lapte, si la coada la paine, la cate nu am stat. Si ii aud pe unii care regreta perioada! Sa se duca in Cuba!

  3. In Cuba e bine, lumea vesela, cald, turisti. In Coreea de Nord as zice! 🙂

  4. Uite cum aratau statiunile – http://cuibus.ro/blog/romania-care-i-a-cucerit-pe-britanici.html..acum e plin de manele si mizerie..e foarte bine asa, nu?
    Si daca nu era gaz nu puteai sa-ti pui soba de teracota pe lemne? Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista!
    Unde nu-i cap vai de picioare zice un proverb romanesc.

  5. Imi aduc aminte ca eu fusesem in delegatie la brazi la combinat in ziua aia si cand am ajuns acasa am pus de o fasole si ma uitam de sus de la etajul 7 pe republici i la oamenii care se agitau pe strada si strigau si se imbratisau si nu pricepeam ce se intampla. Am iesit pe balcon si vecinul mi a spus ca a fugit ceausescu. Ce vremuri Victore

  6. Unchiul meu era militar în termen la revoluție, a fost detașat în capitală și a avut norocul să fie printre ultimii urcați în camion la unitate.

    Deși nu vorbește despre asta, tata spune mereu (mai în glumă, mai în serios) că fra-su a luat primii pumni în gură de la revoluție. Ei aveau pistoale mitralieră dar nu aveau gloanțe.

    Și-a luat bătaie bine, nu știe de ce. Cam la fel cum nici cei de l-au lucrat nu cred că știu sigur pentru ce.

  7. Ca poveste m-a dezamagit ca nu spui nimic despre soarta omului care v-a dezinformat, tipul cu studii in URSS. Nu l-ai confruntat nicodata, tu sau altcineva din fabrica?

    Lasi povestea asa ne-explorata…

  8. Pacat ca avem o memorie atat de scurta! Pacat ca am uitat a ele vremuri si riscam sa le readucem din motive de nostalgii idioate 🙂 !

  9. Lucra nesimtitul asta mincinos (ca minte de ingheata apele) intr-un laborator industrial pentru ca aveam industrie si aveam laboratoare si institute de cercetare, si industrie chimica si metalurgica etc. etc.
    Acum, in loc sa fim stapani pe resursele tarii noastre, am cumparat minciunile astea neo-liberale cu economia libera de piata, am distrus industria si agricultura prin eliminarea ideii de proprietate de stat, am sacrificat suveranitatea pamantului nostru, ne-am asezat pe spate si ne-am cracanat picioarele larg si asteptam cu nerabdare marii investitori si industriasi straini sa ne dea locuri de munca. Si o ducem asa bine dupa 25 de ani ca a ramas tara aproape goala iar forta romaneasca de munca darama piata muncii in vest. Suntem un fel de Guatemala a Europei. Noi cersim joburi in Vest in timp ce concernurile miniere sunt interesate in resurselele noastre. Vreti sa vedeti stat Socialist. Nu trebuie sa bateti drumul pana in Cuba sau Corea de Nord cu toate ca sunt de preferat actualei Romanii. Mergeti in Norvegia sau Suedia.

  10. Eu aveam 9 ani la revolutie… locuiam in Iasi. Tin minte ca tata nu ne-a lasat afara la joaca vreo cateva saptamani de frica sa nu fim batuti / furati / impuscati etc. In final in Iasi nu a fost nicio revolutie, si am aflat mai tarziu ca defapt primele tentative de la inceputul lui decembrie la Iasi au fost stopate de Securitate. Cand vezi posibilitatile din ziua de azi doar tampit sa fii sa iti fie dor de vremurile alea. Doar cei ce au fost obisnuiti cu furatul (nu cu munca) de o viata poate sa duca dorul timpurilor alora!

  11. Voia Lui Dumnezeu sa exprimat prin oamenii care au participat la revolutie prin indepartarea raului.

  12. Ca bine zici “cezar pala”………suntem vanduti pe veci,nu a murit nimeni de foame sau frig am trait acele vremuri,eram destul de mare sa vad anumite chestii.Suntem la pamant ca tara

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close