– Doamnă, copilul dumneavoastră are nevoie de terapie.
– Adică, ce vreți să spuneți, că am făcut un copil handicapat? Plecați de aici!

La începutul verii, pe drum de la Bacău spre sud-est. Dealuri blânde, sate rare, oameni puțini. Câte o troiță cu flori artificiale la răscruci.
Aproape că te gândești că nu ar fi tocmai rău să te muți în locurile astea frumoase și liniștite.
Dar drumul prăfos, de pământ, asteptând un asfalt care nu se știe când va veni, te resetează la realitate.
Oamenii locului trăiesc din sapă și din ce le dau animalele. Depind de cer: dacă plouă, e bine, dacă e secetă, sărăcia rânjește.

Programul de cooperare elvetiano-roman (14)

Microbuzul se oprește în fața centrului de zi al Fundației pentru Sprijin Comunitar din comuna Motoșeni. Coboară copii adunați de prin satele din jur.

Programul de cooperare elvetiano-roman (15)

Cetățeanul spaniol
Are cinci ani și este cetățean spaniol. Prenumele: Aurel. Numele de familie: unul complicat, cu sonorități străine.
S-a născut în Spania, iar mama, româncă, l-a trimis, provizoriu, la bunici, aici în Moldova. Se știe: de cele mai multe ori, ce e inițial provizoriu devine curând definitiv.

Mama e doar în Spania – îmi spune, ca și cum ar povesti un basm.

Își așteaptă rândul la logoped. Suferă de ecolalie. O afecțiune stranie: repetă de câteva ori întrebarea care i se pune, în loc de a da un răspuns. Așa funcționează creierul lui.
După un an de terapie, e aproape vindecat. A avut noroc pentru că l-a găsit la timp echipa mobilă de recuperare.

Adriana, șase ani. Aplaudă încântată de fiecare dată când Oana, logopedul, îi spune „Bravo!”. Poate rosti doar cinci cuvinte inteligibil. A reușit, după încă șase luni de terapie să mai învețe unul – „oaia”.
În restul timpului, povestește într-o limbă a ei.

Programul de cooperare elvetiano-roman

Miorița și copiii cu probleme
Acum doi ani, echipa de kinoterapeuți, psihopedagogi, logepezi și terapeuți prin artă de la Centru Daniel – Bacău a obținut finanțare prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român* și de atunci merge în fiecare zi, zeci de kilometri, prin cele mai sărace sate din jur și face terapie cu copiii care s-au născut cu probleme neurologice – deficiențe de vorbire, locomotorii, handicap cognitiv, autism.

programul de cooperare elvetiano-roman mataseni

Părinții din aceste sate, oameni simpli, au privit mioritic necazul apariției în familie a unui copil cu dizabilități.

Programul de cooperare elvetiano-roman (9)

Am avut de luptat cu mentalitățile la început. Încercam să-i convingem că ai lor copil are nevoie de terapie, de tratament și că poate fi recuperat dacă ne ocupăm împreună – povestește Silviu, kinoterapeut.  Se simțeau jigniți. „Ce vreți să spuneți că am făcut un copil handicapat?” - eram apostrofați. Mai târziu, când au văzut rezultatele în recuperarea unor copii cu care apucasem să lucrăm, au început să vină la noi din ce în ce mai mulți – se dusese vorba - și acum avem o listă de așteptare.
Am avut de luptat cu mentalitățile la început. Încercam să-i convingem că ai lor copil are nevoie de terapie, de tratament și că poate fi recuperat dacă ne ocupăm împreună – povestește Silviu, kinoterapeut.
Se simțeau jigniți. „Ce vreți să spuneți, că am făcut un copil handicapat?” – eram apostrofați.
Mai târziu, când au văzut rezultatele în recuperarea unor copii cu care apucasem să lucrăm, au început să vină la noi din ce în ce mai mulți – se dusese vorba – și acum avem o listă de așteptare.

Unora le era jenă să se ducă cu copilul bolnav la medicii de specialitate, „la oraș” – poate nici nu au bani pentru naveta de zeci de kilometri – și nu știau că pot obține sprijin de la stat pentru îngrijirea lui.
Terapeuții de la Centru Daniel i-au consiliat cum să obțină certificat de handicapat și indemnizație de îngrijitor – importantă pentru că, în majoritate, familiile din aceste sate nu au niciun venit constant.

Programul de cooperare elvetiano-roman (22)

Zeci de copii cu probleme în doar câteva sate
În cele zece sate băcăuane în care lucrează, echipa Centrului Daniel a identificat în doi ani zeci de copii cu probleme, de la cei cu handicap cognitiv sever până la unii cu sindrom hiperkinetic.
Unii dintre ei se nasc cu aceste maladii din cauza că mamele nu se duc la medic în timpul sarcinii și au nașteri dificile.
În alte cazuri, copiii dezvoltă handicap cognitiv pentru că nu se ocupă nimeni de ei. Merg sporadic la școală și în restul timpului sunt lăsați de capul lor.

Îi învățăm pe părinți cum să le acorde atenție și cum să se joace cu ei. Toată lumea este obosită când ajunge acasă, dar dacă nu-i oferi copilului măcar o oră doar pentru el, nu se poate dezvolta normal – explică Silviu.

Caravana rurală de terapeuți ai copiilor pleacă în fiecare zi de la Centrul Daniel din Bacău, unde funcționează Asociația de Sprijin a Copiilor cu Handicap Neuromotor, a cărei președinte este Marioara Popa.

Un ONG apărut din disperare

Centru Daniel a fost unul dintre primele ONG-uri create în România. Din disperare.
În decembrie 1989, doamna Popa își îngrijea deja de câțiva ani băiatul, pe Daniel, suferind de o maladie incurabilă, panencefalita sclerozantă subacută.
Revoluția a însemnat speranțele vindecării – nu se putea ca în străinătate să nu se găsească leacul bolii.

Cu ajutorul bisericii, doamna Popa, dar și alte mame cu copii bolnavi de panencefalită au cerut ajutor la clinicile din Vest. Boala, care distruge progresiv creierul, s-a dovedit însă incurabilă.
Daniel a murit după cinci ani de chinuri, iar Marioara Popa și-a găsit refugiul sufletesc în ajutorul pentru copiii băcăuani care se nasc cu probleme neurologice.

Centru Daniel, pe care l-am creat în 1992 cu sprijin suedez și elvețian, m-a ajutat să supraviețuiesc pierderii lui Daniel - spune doamna Popa.
Centru Daniel, pe care l-am creat în 1992 cu sprijin suedez și elvețian, m-a ajutat să supraviețuiesc pierderii lui Daniel – spune doamna Popa.

Centrul Daniel primește la tratament copii încă de la naștere, dar și pe unii mai mari.
Un exemplu de mândrie este Răducu, cel care la patru ani nu vorbea deloc, deși fizic era perfect sănătos. Într-un an a ajuns să aibă vocabularul unui copil de doi ani. A progresat, iar acum e în clasa a cincea și olimpic la matematică.

Unii dintre pacienții au crescut odată cu Centrul Daniel. Costel are acum 26 de ani și handicap cognitiv sever. I se spune cu tandrețe „domn director” pentru că în fiecare zi, la ora 8 fix, deschide ușa Centrului. Nu are unde să se ducă în altă parte. Datorită terapiei, reușește o adevărată performanță pentru starea sa: știe să cumpere singur o pâine, merge la biserică, e autonom, ceea ce nu se întâmplă cu alți bolnavi asemenea lui care nu au fost tratați.

Programul de cooperare elvetiano-roman (8)

Datorită parteneriatului cu Programul de Cooperare Elvețiano-Român, am mers în schimb de experiență la centre similare din Elveția.
Visez ca într-o zi să putem să facem și noi ce am văzut acolo. Persoanele cu handicap nu sunt lăsate să zacă în familii, li se găsesc ocupații potrivite.
De exemplu, am văzut un jurnalist care nu putea să își miște decât capul. I se adaptase un ecran touch și își scria articolele cu ajutorul unui creion ținut în gură – povestește kinoterapeutul Lavinia.

Programul de cooperare elvetiano-roman (11)
Camelia s-a născut hipoacuzică. A învățat să scrie și să citească înainte de a vorbi. A avut norocul unui implant pe creier datorită căruia acum aude. La 12 ani, are vocabularul unui copil de cinci ani, dar progresează. E un copil care muncește enorm: în afară de școală, face 8 ore de zi tratament logopedic pentru a ajunge să se exprime normal.

Când citești acește rânduri, echipa Centrului Daniel e undeva prin satele băcăuane și se străduiește să ofere șansa la normalitate unor copii care altfel, din cauza sărăciei și a unui sistem de protecție socială primitiv, nu ar avea niciuna.

Programul de cooperare elvetiano-roman (2)

Foto: Cătălina Filip

Pe aceeași temă: Despre terapia durerii și a cruzimii
__________________________________________________________

Documentarea pentru acest articol a fost realizată cu sprijinul Programului de Cooperare Elvețiano-Român.

Programul de Cooperare Elvetiano-Roman

* Programul de Cooperare Elvețiano-Român administrează Contribuţia financiară pentru România, aprobată de către Parlamentul elveţian în anul 2009, în valoare de 181 de milioane de franci elvețieni, ca parte a participării Confederației Elvețiene la reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene.
Sunt finanțate peste 250 de proiecte, selectate din perspectiva relevanței lor pentru dezvoltarea României: promovarea creșterii economice și susținerea mediului de afaceri, îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea gestionării durabile a energiei, îmbunătățirea siguranței și securității publice, educație, cercetare și susținerea societății civile.

4 Comments

  1. Se pot face înscrieri?

  2. Luati legatura cu Centrul Daniel. E un link in text.

  3. Felicitări echipei,am avut si eu băiețelul acolo ,DA într-adevăr se văd roadele muncii si financiar sunt accesibili .

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close