După un drum de patru ore pe brațul Chilia al Dunării, de-a lungul graniței cu Ucraina, vaporul face dreapta pe canalul Tătaru. Egrete și bâtlani își iau zborul alene. Câte un șarpe fuge unduindu-se prin apă.
Sălbăticia Deltei. Pustietate.

rowmania asociatia ivan patzaichin mila 23

Nava trage la malul unei insule. Grindul Tătaru.
Un grup de oameni în salopete albastre așteaptă.
Par niște muncitori oarecare, dar în fapt sunt deținuți ai Penitenciarului Chilia, condamnați definitiv.

rowmania asociatia ivan patzaichin mila 23

O parte dintre ei nu știu carte și n-au învățat, până să fie închiși, vreo meserie, pentru că legea spune clar: ca să fii primit la cursuri de calificare și să capeți certificat oficial într-o meserie trebuie să faci dovada că ai absolvit cel puțin opt clase.

Deținuții aceștia s-au oferit voluntar pentru un experiment unic în România și în Europa (cu excepția Norvegiei), experiment pe care nu au curajul să-l facă încă nici guvernele celor mai dezvoltate țări.

Experimentul Bastøy – Norvegia

Povestea experimentului din Delta Dunării începe în Norvegia.
Dacă dai căutare pe termenul „Bastøy”, vei găsi o mulțime de articole ale celor mai prestigioase publicații și televiziuni internaționale.
Bastøy este o insulă din Norvegia, la 80 de kilometri de Oslo, în care funcționează cea mai neobișnuită și controversată închisoare din lume.
Deținuții, în majoritate condamnați pentru delicte grave (crime, trafic de droguri, răpiri), își ispășesc pedeapsa în libertate. Nu există nicio clădire cu gratii, nu sunt ziduri, sârmă ghimpată, turnuri de observație, iar personalul de supraveghere nu are arme.
Peste noapte rămân de serviciu doar câțiva funcționari.
Închisoarea Bastøy pare, spun jurnaliștii care au vizitat-o, o stațiune de odihnă, presărată cu cabane.

Vedere aeriană a închisorii Bastøy. În centru putem observa biblioteca și biserica. Pe insulă se află terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. Penitenciarul funcționează ca un sat care se autosusține economic.
Vedere aeriană a închisorii Bastøy. În centru putem observa biblioteca și biserica.
Pe insulă se află terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. Penitenciarul funcționează ca un sat care se autosusține economic.

Fiecare deținut (sunt 115 pe insulă) se bucură de propria cameră cu televizor, are la dispoziție saună, teren de tenis și fotbal, locuri unde să pescuiască sau să facă plajă.
Deținuții muncesc la ferma sau în gospodăria închisorii (spălătorie, gater, bucătărie etc) cinci zile pe săptămână, de la 8.30 la 15.30 (apoi își petrec timpul cum doresc). Fiecare este plătit pentru munca sa cu aproximativ 8 euro pe zi, cu care își poate cumpăra alimente de la magazinul local pentru micul dejun și prânz, pe care trebuie să și le încropească singur (cina e asigurată de statul norvegian).
Cine este interesat poate urma cursuri profesionale, de pildă de grafică pe computer.
Deținuții au înființat chiar o trupă de rock, care se numește, cum altfel decât „Guilty as Hell”.

Penitenciarul Bastoy. Deținut, condamnat la 16 ani închisoare pentru crimă și trafic de droguri, în timpul liber.
Penitenciarul Bastoy. Deținut, condamnat la 16 ani închisoare pentru crimă și trafic de droguri, în timpul liber.

În ultimii 15 ani, în penitenciarul Bastøy au fost doar două tentative de evadare, deși distanța dintre insulă și continent nu e prea mare (2 km): un deținut a vrut să treacă canalul înot, dar a sfârșit țipând după ajutor, iar altul a încercat să fugă cu o barcă care lua însă apă.
Tentativele de evadare sunt rare pentru că pedeapsa este expedierea vinovatului într-o închisoare clasică, cu celule.
De altfel,  ferryboat-ul care face legătura cu insula are o parte din personal format din deținuți cărora le-ar fi foarte ușor să fugă dacă ar dori, dar nu o fac.

Experimentul din insula norvegiană, încadrat de sociologi și psihologi în conceptul de „ecologie umană”, este discutat și studiat în întreaga lume, nu doar datorită tratamentului neobișnuit de blând de care se bucură infractorii condamnați, ci, mai ales, datorită rezultatelor excepționale. Rata de recidivă a celor eliberați este de doar 16%, față de o medie europeană uriașă, de câteva ori mai mare, înregistrată în rândul celor care au stat încarcerați în închisori clasice.
Faptul că sunt tratați cu totul altfel decât într-o închisoare cu gratii și ofițeri înarmați îi determină pe marea majoritate a infractorilor trecuți prin colonia Bastøy să nu mai comită vreodată fapte penale.

Cum sunt recuperați deținuții de la Bastøy

Deși condițiile sunt relaxate, deținuților li se reamintește zilnic că au totuși de ispășit o pedeapsă.
Noaptea nu au voie să iasă din camerele lor, iar ziua trebuie să spună „prezent” la cinci apeluri. Înțeleg astfel că deși trăiesc într-un spațiu liber, nu sunt niște oameni liberi.

Rata de recidivă foarte scăzută (cea mai mică din lume) se explică și prin faptul că asistenții sociali și legali de la Bastøy lucrează perseverent cu fiecare deținut, zi de zi, pe tema „ce vei face când vei ieși din închisoare”. Schimbarea de personalitate și de comportament se petrece constant în timp. Regula închisorii este respectul reciproc și permanent între supraveghetori și deținuți.

Modelul Bastøy reprodus în Delta Dunării

Experimentul din Norvegia a fost transplantat după eforturi de câțiva ani și în România, de către Administrația Națională a Penitenciarelor, cu finanțare venită de la Oslo, și cu sprijinul Asociației „Ivan Patzaichin – Mila 23”.

Programul (Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare a socială a deținuților) pornește de la două realități.
Prima este dispariția accelerată a tradițiilor și meșteșugurilor din Delta Dunării.
Să luăm un singur exemplu: deși casele tradiționale ale lipovenilor au farmecul lor, în deltă apar pensiuni din beton după proiecte stas pe care le putem întâlni peste tot, și la munte, și în Maramureș, și în Bucovina. Le știți: acoperiș de tablă banală, gresie și balustrade din inox.
E foarte greu să mai găsești meseriași care să știe să facă un acoperiș din stuf sau să închege o casă din lemn.

A doua realitate este proporția mare (cam 50%) de analfabeți între deținuții români – oameni maturi care nu știu să citească nici cel mai simple cuvinte sau au mari dificultăți cu tabla înmulțirii. (Dacă ai timp, vezi aici un documentar dramatic filmat în închisorile românești.)
Fiind slab alfabetizați și fără calificare, societatea îi respinge. Odată eliberați, mare parte din ei se întorc foarte curând în penitenciar cu o nouă condamnare.
Este de așteptat să se întâmple așa: fără o meserie clară, slab școlarizat, cu cazier – cine să angajeze un astfel de individ?
Explică Teodor Frolu, vicepreședintele Asociației „Ivan Patzaichin – Mila 23” și cofondatorul mișcării „Rowmania”:

Așadar, avem două realități: dispariția meseriașilor tradiționali în deltă și deținuți fără nicio meserie. Plus modelul Bastøy.

Astfel a apărut, lângă Chilia Nouă, pe grindul Tătaru, proiectul „Case noi, șanse noi, prin meserii vechi în Delta Dunării”.

Am vizitat săptămâna trecută locul experimentului Tătaru, împreună cu directori ai penitenciarelor din România și cu oficiali norvegieni de la Bastøy.

Deținuții transferați la Tătaru, în număr de vreo 28 (vor trece prin colonia de aici 100 de deținuți timp de un an) poartă aceleași salopete cu supraveghetorii, meșterii și inginerii care îi învață meserii. E uneori greu să-i deosebești – se întâmplă ca vreun inginer să primească țigări de la vreun vizitator.
Se află în ultimul an înainte de eliberare din închisoare și s-au oferit voluntari pentru acest experiment.

Timp de trei luni, după modelul norvegian,  ziua lucrează și învață să construiască modele de case tradiționale, în libertate, pe grindul Tătaru.  Programul este de opt ore. După-amiaza au timp liber, iar noaptea și-o petrec în penitenciarul Chilia Nouă, aflat la câțiva kilometri.

Administrația penitenciarelor a găsit și o soluție legală pentru ca deținuții să aibă o calificare oficială după stagiul de la Tătaru, chiar dacă nu toți pot face dovada celor 8 clase. Există în România Centre de competențe care pot elibera certificate de meserii. Astfel, deținuții sunt evaluați la finalul stagiului și, dacă dovedesc că au dobândit cunoștințe în construcții (instalații, zidărie, dulgherie), primesc dovada că sunt calificați ca „finisori case”.
Dacă respectă regulile cât timp se află la Tătaru, primesc o reducere a pedepsei de 20 de zile.

Prima casă ecologică și tradițională construită de deținuți sub îndrumarea unor meșteri locali care i-au învățat dulgherie și arta acoperișurilor de stuf este aproape gata:

rowmania asociatia ivan patzaichin mila 23

3 rowmania asociatia ivan patzaichin mila 23

A doua casă tradițional lipovenească, din chirpici, este în construcție:

6 rowmania asociatia ivan patzaichin mila 23 owmania asociatia ivan patzaichin mila 23

Energia electrică este livrată de panourile solare, iar canalizarea este ecologică, pe bază de stuf.

Desigur că vă întrebați ce se va întâmpla după ce casele sunt terminate și micul sat tradițional prinde contur.
Etapa următoare prevede ca aceste case să găzduiască ateliere tradiționale (împletituri de răchită și papură, olărit, tâmplărie) în care să lucreze alți deținuți și să deprindă respectivele meșteșuguri.
Conducerea Penitenciarului din Tulcea are în plan și construcția unor locuințe pentru deținuți pe grind, pentru ca aceștia să nu mai fie transferați seara la Chilia și să locuiască permanent în cele trei luni pe grindul Tătaru.
Este gândită și înscrierea comunității din Tătaru în traseele turistice, cu un magazin care să vândă obiectele confecționate de deținuți. Astfel, turismul în zona Chilia, mai puțin dezvoltat decât pe celelalte două canale, ar putea fi revitalizat.

proiectul tataru delta dunarii

Oamenii au o plăcere sadică să-și pedepsească cu cruzime semenii care au încălcat regulile societății. Să ne amintim din istorie doar de mulțimile înfierbântate care asistau cu plăcere la execuția publică a unor semeni.
Acum o sută de ani, condamnații purtau încă ghiulele la picior, iar în Valahia, pe vreme fanarioților, erau coborâți să putrezească de vii în ocne.

Chiar și Bastøy a fost la începutul secolului XX o aspră închisoare pentru adolescenții delicvenți și a servit ca inspirație pentru un film celebru „King of Devil’s Island” (2010).

Însă este dovedit că dacă tratezi omul aflat în detenție ca pe un animal, în majoritatea covârșitoare a cazurilor nu-l vei îndrepta, ci vei obține un individ mai înrăit pe care îl vei elibera la finalul pedepsei în societate.

Le oferim respect deținuților care vin la Bastøy, iar ei răspund respectându-se pe ei, pe supraveghetori și pe ceilalți – îmi spune Arne Kvernvik Nilsen, fost guvernator al închisorii și inițiatorul proiectului Bastøy.

Dar cum le-ați putea explica familiilor unor victime că deținuții care au făcut fapte grave nu se chinuiesc dincolo de gratii?

Nu cred că aș putea să le explic vreodată. Dacă cineva ar atenta la viața fiicelor sau familiei mele, mi-ar veni și mie probabil să-l ucid. E o pornire firească.
Dar un guvernator de închisoare nu poate gândi astfel. Înțeleg dorința de răzbunare a victimelor, dar nu putem să facem din răzbunare regula cu care tratăm deținuții.
Închisorile sunt pline de oameni cu probleme. E bine oare să-i covârșesc și eu cu alte probleme, doar pentru că sunt un reprezentant al statului și am putere asupra lor, și să-i transform în oameni și mai răi, tratându-i rău în detenție, ținându-i închiși în spații de 8 metri pătrați, de maximă securitate?
Închisoarea îi pune la cazne pe oameni. Noi am procedat altfel la Bastøy: considerăm închisoarea ca un loc de vindecare a deținutului.

Pâine caldă, pe șantier

Deținuții din experimentul Tătaru au întâmpinat delegația româno-norvegiană cu pâine caldă, coaptă de ei într-un cuptor lipovenesc pe care l-au construit, și cu roșii cultivate de ei în grădină.

Cristina Bazavan Grind Tataru
În centru, Arne Kvernvik Nilsen, inițiatorul modelului Bastoy de reintegrare a deținuților.

Ivan Patzaichin, marele campion român și președintele Asociației care-i poartă numele, implicată în proiect, a dat mâna cu fiecare dintre ei, așa cum faci cu niște prieteni.
Gazdele – deținuți au așezat frumos pâinea caldă, ceapa spartă, brânza și roșiile pe o masă lungă.
Încet, încet, ne-am reunit cu toții în jurul mesei.
A fost ceva greșit că directori de penitenciar din România au frânt pâinea și au mâncat-o împreună cu deținuți la aceeași masă?
Aș zice că nu.

detinuti grindul tataru

Grindul Tătaru are o suprafață agricolă de 100 de hectare și aparține Penitenciarului Tulcea. Proiectul de reechilibrare și reintegrare socială a deținuților cu ajutorul naturii, gândit pe baze ecologice, este potrivit aici, în deltă, un organism uriaș dar sensibil la intervenția umană.
Administrația Penitenciarelor deține în țară, moștenire de pe vremea comunismului, o serie de ferme potrivite să replice modelul Tătaru.

„Ne-am schimbat și noi, ofițerii de penitenciar care am trecut prin acest program. Se schimbă mult în bine și deținuții. Cei mai mulți își pierd respectul de sine cam după trei ani de la detenție. Aici, la Tătaru, și-l recâștigă, o dată pentru că natura îi reechilibrează și apoi pentru că devin mândri de ce iese din mâinile lor” – îmi spune directorul Penitenciarului Tulcea, Ion Feodorof.

Detalii despre proiect și galerii de fotografii, aici.

7 Comments

  1. Multumesc mult pentru articol, abia asteptam sa aflu urmarea 🙂 Daca esti interesat de articole scrise chiar de la inchisoare din Bastoy, iata doua http://www.sabinacornovac.ro/inchisoare-norvegia/ si http://www.sabinacornovac.ro/mubarak-bastoy-heaven/ 🙂

  2. Multumesc Sabina pentru link-uri. Scăpasem articolele respective.

  3. Victoe, poate nu am citit eu cu atentie articolul dar nu vad sa aiba in program si cursuri de alfabetizare. Corect?

  4. Nu am întrebat 🙂

  5. Buna,
    Trebuie sa recunosc faptul ca sunt impresionat de initiativa si inteleg implicatiile pe termen lung. Felicit pe initiatori si propun ca cei in masura sa duca mai departe acest proiect, sa aibe rabdarea si dedicarea necesara pentru a se apleca asupra sa.

    Detentia, asa cum este cunoscuta astazi, nu da sub nici o forma sansa reintegrarii in societate… Este dovedit….
    Deci, sa invatam de la cei care au reusit sa aduca o schimbare.
    Inca o data, felicitari!

  6. Este vorba de Chilia Veche , Chilia Noua este localitate ucraineana

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close