dacia manual alternativ de bord

Prima poveste

Pe vremurile când oamenii povesteau nopțile prin hanuri afumate cum că în peșterile munților cei acoperiți de neguri dintre Țara Ardealului și Țara Valahiei sălășluiesc dragoni cu aripi ascuțite de piele.
În timpurile când, într-o anumită zi fermecată de vară, iele întrupate în fete frumoase cu părul până la călcâie zăpăceau drumeții, mânându-i spre râpe adânci și luându-le mințile.

Într-o astfel de bună zi de toamnă târzie, un negustor din prăfuitul târg al Bucurescilor, cu sluga sa și cu doi arnăuți tocmiți cu pistoale și junghere la brâu, mergând cățărați pe cai focoși pe lângă carul cu averi, trecuseră de cetatea Brașovului și se strecurau spre Țara Românească pe drumuri rupte, prin văile munților cei cenușii.
Negustorul venea de departe, plecat de săptămâni lungi, tocmai din târgul de la Lisca, unde dusese ceară curată pentru lumânări de boieri, miere din cea mai dulce si blănuri de vulpi roșcate. Se întorcea stând ca un pașă cocoțat în carul cu postavuri fine de Angletera, cu sipeturi îmbrăcate în catifea, odihnind furculițe delicate din argint cu care domnițele aveau să culeagă bucatele de pe tipsii, și cu ceasornice de măsurat vremea făurite în Pădurea Neagră. Dacă avea să ajungă cu teafăr în ulița sa de pe malul Dâmboviței, socotea că va fi bogat, și vreme de un an, până la următorul drum la Lipsca, își va vedea de cucoană și de prunci, tihnit, în casa sa dată cu var alb, sorbind cafele de Țaringrad.
Dar până la clipele de desfătare mai avea.
Ochi-n patru și urechea ciulită – își spunea în gând, meșterind cu degetele, a liniștire, iconița de argint de sub cămașa neschimbată de zile bune.
Socotea că până la asfințit avea să ajungă la hanul cu porți de stejar din pasul Predealului.
Câte o pasăre țipa din adâncul pădurii, strecurându-le spaima în oase. Nici nu priveau spre cer, nu care cumva că vadă rotindu-se vreunul din dragonii cei cu ochi roșii de foc, de care auziseră povești noaptea trecută, cum că-și hrănesc puii pleșuvi cu carne de drumeț.
Și cum mergeau așa, în scârțâitul carului, de după niște stânci auziră cântec de om. Caii se apucară să fornăie și să lovească în țărână cu copita. Ascultară o vreme. Era vorbă românească și cântec bun, de chef.
Porniră cu pistoalele scoase din brâu. Lângă un izvor îmbrăcat în mușchi verde, patru lăutari amărâți stăteau cu ciubotele rupte, descălțate alături. Își curmară cântecul și rămăseră așa, cu scripcile în aer, privind prostiți la drumeți.
„De foame cântăm, boierule. Gospodarii care ne-a tocmit la ospăț, cam departe de aici, au pus bicele pe noi la plecare, în loc să ne dea cei patru galbeni înțeleși. Iadul să-i mănânce, de trebuie acum să ne înfruntăm cu fiarele codrului, să ajungem la cășile noastre” – sudui unul.
Negustorul îi mai măsură o dată cu luare aminte și le aruncă un codru de pâine din desagă.
Își făcu socoteala că ar încăpea toți patru în căruță, iar caii grași, hrăniți cu ovăz din cel ales de pleavă, nici n-ar simți povara. Așa ar fi mai mulți și le-ar mai trece din urât.
„Vă scoatem noi la drum de om” – zise negustorul.

dacia manual alternativ de bord
Desen de Adrian Vlad

Într-o clipită, lăutarii fură în căruță, și începură spre mulțumire un cântec de jar, de le venea arnăuților să descalece și să toace pământul cu picioarele a danț albanez.

Merseră așa o vreme. O pâclă rece cobora încetul cu încetul. Lăutarii încetară cântecul. Sus se luptau balaurii negri de nori. Și se porni o ploaie rece de toamnă. În mai puțin de un sfert de ceas, cerul se apucă să lepede fulgi mari, grei și deși. Întunericul îi prinse, iar felinarele abia luminau la doi pași. Se opriră, își puseră pleduri pe cap și pe spinările cailor.

Nălucire: nu departe, văzură printre copacii certați de vijelie o poiană în care nici nu ploua, nici nu ningea, ba chiar era luminată cald, a amurg. Se uitară unul la altul, puseră umărul sub car și-l săltară peste șanț spre poieniță. Trecură prin iarba înaltă, drumeți și cai. Un bordei într-o rână, ca un sălaș de urs. O fereastră de o palmă, din bășică de porc, luminată de foc.
„Oameni buni! Drumeți prinși de vreme rea! – țipară pe rând.
Ușa bordeiului se deschide de o palmă. După ce se codiră, legară caii și unul dintre arnăuți se apropie, cercetând ferăstruica. Le făcu din cap celorlalți să intre. O babă cu broboada coborâtă peste ochi scotea niște bureți puși în cuptorul de pământ.
„Puterea omului e mare, când știe vorbe vechi de vreme bună și de alungat norii” – spuse bătrânica așezându-le în față ghebele fripte.
„Nu vă temeți de caii și averile lăsate afară. Nici lupii, nici oamenii nu găsesc locul acesta – trec pe potecă fără să-l dibuiască.
Voi ați dat de el, pentru că mi s-au prăfuit bobii de când nu i-am mai rostogolit să-i spun cuiva cum vor fi timpurile ce vor veni. Un bănuț de dai babei, îți va zice la ce să te aștepți.”
Drumeții, fermecați, își scotociră pungile. Arnăuții puseră în palma babei câte un rotocol de argint. Negustorul, o monedă împărătească de aur. Lăutarii se traseră într-un colț rușinați.

Baba își coborî broboada și mai tare pe ochi. Bobii se risipiră pe măsuța cu trei picioare, trezind mârtanul care dormea după sobă.
„Să nu mai spuneți nimănui, că-i taină mare. Veți duce vieți cumsecade până ce părul vi se va face subțire și alb, ca pânza de păianjen. Veți pleca cu sufletul liniștit, peste mulți ani de acum încolo.
Dar veți reveni pre lumea aceasta în timpurile când pentru oameni nu vor mai exista depărtări, pentru că vor călători în burțile unor păsări uriașe și, mai cel mai adesea, în calești iuți și lucitoare de fier, care vor alerga, mulțimi, pe drumuri netede ca-n palmă.
Negustorule, de vei mai vrea atunci, vei face calea până la Lipsca în vreo șaisprezece ceasuri doar și te vei desfăta la drum cu muzici din tărâmuri pe care nici nu le știm acum. Ai cules azi patru menestreli din pustietăți, dar în vremurile viitoare te vor urma la drum mii de muzicați, pe alese, după cum îți va fi sufletul și cheful. Și povestitori care-ți vor spune tot ce se mai petrece în lumea cea mare, ceas de ceas.
Iar voi cei patru, cu scripci și burțile lipte de șira spinării, dați-vă mai aproape și nu vă mai căutați degeaba prin buzunare. Voi veți căpăta nume noi când vă veți întoarce peste veacuri. Văd în bobi: tu, ăla mai uscatul, vei fi tare vesel și lumea îți va zice Maroon5. Tu, ăsta cu plete lungi, vei fi o fată și vei avea nume de prințesă, Shakira. Iar voi doi care ați mai rămas, aveți a cânta tot împreună, purtând nume zâmbărețe, Zdob și Zdub.
Nu veți mai ști ce-i lipsa și veți veseli popoare de oameni, zi și noapte. Veți alunga urâtul la drum și veți aduce multă desfătare în caleștile cele iuți, de fier și cu perne moi ca puful.”

Drumeții ar fi mai vrut să audă, deși nu pricepuseră cum e cu păsările și caleștile cele iuți de fier, dar bătrânica strânse bobii în basma.
Suflă peste creștetele oamenilor, care se cufundară într-un somn liniștit, într-o clipă.
Dimineață aveau să uite tot și să se trezească la ușile cele de stejar ale hanului, hăt departe, la lumină, vreme bună și sat de oameni.
Sfârșit.

A doua poveste

Povestea de mai sus am scris-o la invitația Dacia, un brand pe care îl respect pentru că este unul dintre cele care salvează, economic, România.
Povestea mea s-a alăturat altor texte literare – semnate de Radu Paraschivescu,  Lucian Mândruță, Dan Frînculescu, Dragoș Mușat, Mihai Costache, Ruxandra Drilea, Marius Tudor, Alexandra Apostolescu, Marius Chivu, Romulus Petcan, Mihnea Gheorghiu, Iv cel Naiv, Eleodor Ghenoiu, Radu Naum, Iulian Tănase, Vlad Mixich.

Din aceste texte a ieșit o carte – „Manual Alternativ de Bord”. Este chiar un manual tehnic de automobil Dacia, dar într-o formă inedită.
Capitole ca Airbag, Centură de siguranță, Încălzire și ventilare,  Computer de bord, Baterie, Faruri șamd a fost reinterpretat literar.
Povestea mea, de pildă, a rescris instrucțiunile de utilizare a sistemului multimedia de la bord.

dacia gaudeamus (2)

O serie de scriitori au acceptat să-şi pună verbul şi versul la treabă pentru a scrie împreună un manual non-conformist şi perfect inutil sub aspect tehnic. Sunt oameni sprinteni la minte, flexibili şi gata să accepte prinsori.
Odată sabotată convenţia jargonului auto, autorii care rescriu capitolele ce urmează iau ca pretext câte o componentă a maşinii şi fac din ea pivotul unei povestioare, a unei năzăreli, a unui vis, a unui poem. – explică Radu Paraschivescu, scriitor – în prefaţa Manualului Alternativ de Bord Dacia.

dacia gaudeamus (1)

Cartea, un proiect Dacia-Publicis, a fost lansată la recentul Gaudeamus și marchează 10 ani de când constructorul de automobile susține consecvent acest târg internațional de carte.

dacia gaudeamus (1)

Cele două echipe care au coordonat acest proiect de storytelling:

Echipa Publicis România. Jorg Riommi – Chief Creative Officer, Dan Frînculescu – Group Creative Director, Mihai Costache – Copywriter, Adrian Ioța – Art Director, Eleodor Ghenoiu – Senior Strategic Planner, Cătălin Albu – Client Service Director, Clarisa Roșu – Account Director, Gabriel Macovei – Account Manager

Echipa Dacia.  Anca Oreviceanu – Director Comunicare și Responsabilitate Socială Grup Renault Romania,  Luiza Domnișoru – Șef Serviciu Relații Publice Grup Renault Romania, Liliana Tebeică – Responsabil Evenimente și site corporate Grup Renault Romania,  Manager de Proiect Dacia@Gaudeamus, Monica Ioniță – Responsabil Relatii Media Grup Renault Romania, Raisa Beicu – Responsabil comunicare internă Grup Renault Romania,  Florentina Crușitu – stagiar

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close