Îmi povestea, serile trecute, Simona Stoica, marketing managerul Lenovo România, că a riscat să bage bani de promovare într-o serie de clipuri gen video storytelling pe Youtube, bine targetate, (cu Mikey H. și Bobonete – nici nu știam cine e acest individ, pentru că nu mă uit la posturile TV românești) și a câștigat: în perioada cumpărăturilor pentru școală (back to school) a epuizat laptopurile pe care le avea în depozite.
Ceva-ceva observasem eu, cât am jurizat, recent, proiectele de la secțiunea Digital a PR Award România: nu pot să dau exemple, pentru că studiile de caz sunt confidențiale, dar pot spune că din ce în ce mai multe campanii online au folosit în ultimul an vloggeri carea au comunități consistente. Rezultatele au fost bune și foarte bune.
Aseară, mă uitam la creșterea fulminantă de vizionări pe care un tânăr vlogger a reușit-o în câteva ore cu un comentariu politic.
(Cum spuneam, sunt „out of target”, n-am putut să mă uit până la sfârșit la niciunul dintre filmulețele sale de-a lungul timpului.)
În prima oră de la publicarea pe Facebook, avea peste jumătate de milion de vizualizări:
După patru ore, depășise 1,1 milioane de vizualizări și 47 de mii de share-uri:
O mențiune: este clar că aceste cifre se datorează și tensiunii sociale extreme care domnește în România, dar performanța viralului rămâne notabilă și în aceste condiții, dacă ne gândim că unor site-uri de ziare și televiziuni, cu zeci și sute de angajați în spate, le este cam interzis un astfel de record pe unitatea de timp. (De pildă, pagina de Facebook a Pro TV abia a adunat cu un clip despre manifestațiile de ieri seară, de la București, la oră de vârf, vreo 47 de mii de vizualizări.)
Interesant mi se pare că același clip al vloggerului a avut, în același interval orar de patru ore, „doar” vreo 12.000 de vizualizări pe Youtube:
Vine o generație din urmă care va trimite destul de rapid la ghenă ce a mai rămas din presa românească, cea cu „click aici” și „n-o să-ți vină să crezi”. (Un moment de respiro pentru respectivele publicații ar putea fi alegerile de anul viitor, dar nu e sigur.)
Jurnaliștii cu deontologie, creier și condei, gen Vlad Petreanu sau Vlad Mixich, au deja propriile spații online, comunitățile lor închegate și, dacă la un moment dat nu le vor mai conveni publisherul la care lucrează, vor rezista independent. (Și mai sunt câțiva.)
Apropo de noua generație, o întâmplare cu tâlcul ei: eram cu un grup de jurnaliști/bloggeri vinerea trecuta la 6 dimineața la aeroport, printre care și o fată de 19 ani, studentă la jurnalism și colaboratoare la un cotidian.
La un moment dat, a trecut pe lângă noi un vlogger (BRomania, dacă nu mă înșel). Tânăra jurnalistă a intrat în fibrilație, a fugit să-și facă un selfie cu vedeta Youtube și toată ziua nu a vorbit decât de întâlnirea asta miraculoasă.
QED.
