Scrisoare către adolescenți și părinții lor

Probabil că îngerii și-au făcut milă de noi, altfel nu-mi explic cum de-am scăpat.
Nu mai știu dacă împlinisem 17 ani. Într-o zi, un coleg de liceu a venit cu ideea să mergem pe munte, în Bucegi.
Bucurie mare!
Poate vouă nu vi s-a povestit cum era pe vreme cealaltă, așa că vă reamintesc: pe Valea Prahovei locurile de cazare erau puține, majoritatea proaste și toate de stat. Nu te puteai trezi sâmbătă dimineața, ca acum, și să zici „hai să dăm o fugă până la Sinaia sau Predeal”. Să te sui în mașină și să rezervi o cameră de pe smartphone, pe alese. Nu, îți trebuia pile.
De asta excursia plănuită ne părea atunci ceva excepțional.

Dirigintele a zis da, un coleg al cărui tată era ceva șef la partid a promis că se ocupă el de rezervarea unei cabane.
Am strâns bani și am stabilit data.
O sâmbătă de noiembrie.
Cu două zile înainte să plecăm, dirigintele s-a răzgândit: nu mai mergem în excursie, pentru că la meteo s-a anunțat vreme rea pe munte.
Nu se poate!
Vreo opt băieți și vreo trei fete am stabilit să nu ratăm ocazia. Acasă am mințit că mergem „cu clasa”. Perfect, scăpasem și de diriginte.

Ne-am întâlnit în gară. Fiecare avea o sticlă de alcool, așa convenisem: care o vișinată, care o votcă, un vermut prost sau o sticlă de vin.
Am ajuns la cabană.
Bietul cabanier ne-a răbdat toată noaptea. Știa că în grupul de adolescenți gălăgioși e și fiul unui ștab și nu a îndrăznit să ne potolească.
Casetofon, băut din toate: vin peste votcă, vermut peste vișinată. Fum să-l tai cu cuțitul. Știți și voi, pentru că ați făcut asta, probabil, cel puțin o dată. (Doar că pe vremurile acelea băuturile erau, unele, de-a dreptul toxice.)
Cel mai harnic cu băutul, țin minte și acum, a fost Costi. Constantin. Un băiat cuminte, sportiv, ajuns apoi unul dintre cei mai buni piloți de supersonice din România.

În zori, ne-am prăbușit. Ne-am trezit cu greu după prânz.
Să coborâm repede în Bușteni, pentru că a doua zi, luni, aveam practică într-o uzină socialistă, unde nu făceam nimic în afară de prezență.
Ghinion – cum ar spune cineva. Telecabina nu mai mergea, începuse un vânt de te tăia. Un coleg a zis că știe un traseu și că în patru ore ajungem jos.
„Pe Jepi?!”
„Nu. Știu eu unul ușor!”
Copii fără minte: uitasem că e iarnă și se întunecă devreme.
Am pornit, unii în ghete și palton (așa era pe atunci, adolescenții aveau haine puține, iar echipamentul pentru munte cam lipsea din magazine, iar dacă apărea, era scump).

Am mers o vreme pe marcaj. După vreo oră, Costi s-a prins de un stâlp din acela de țeavă și a spus că el nu poate. Ficatul îi intrase în grevă, după amestecul din noaptea trecută. Am făcut popas.
Încă vreo jumătate de oră și și-a revenit. Hai să mergem mai departe. Nu se întunecase când am zărit un sălaș. Iese un om care-l păzea și ne spune „măi copii, ce căutați pe aici, umblă lupii”. Ne-a indicat o direcție vagă. Nu ningea, dar se lăsase un frig cumplit. Dădeam peste cruci – semne pentru cei care muriseră pe munte.
Unul se apucase să povestească, sadic și înspăimântat, despre oameni care ajunseseră la 200 de metri de cabană, dar nu o văzuseră din cauză de ninsoare sau ceață, și muriseră înghețați.
Ne chinuia o sete teribilă.
Epuizați. Mai mergem. Întuneric de seară de iarnă.
O lanternă luminează un marcaj: până la cabană, 15 minute. Costi își revenise, dar picaseră alții.
Costi zice „rămâneți aici, mă duc să cer ajutor”.
Într-un târziu au venit doi salvamontiști, cu sticle pline de ceai cald adăpostite în geci, însoțiți de un Saint-Bernand uriaș, ca-n desenele animate, doar că nu avea butoiașul cu rom atârnat la gât. Mai bine!
Ne-a aruncat câinele acela o privire atât de plină de dispreț, că o țin minte și acum. Îl chema Barry.
Am ajuns greu cu ajutorul salvamontiștilor la cabană. Bucătăreasa ne-a încălzit o oală de ciorbă, iar a doua zi telecabina a pornit special pentru noi și ne-a depus în oraș.
Scăpaserăm cu viață dar nu și de un scandal monstruos acasă.

A fost un uriaș noroc că am supraviețuit, deși băusem ca proștii. Ca proștii, pentru că multora nici nu ne plăcea în mod deosebit gustul de alcool.

Mort de beat

Expresia „mort de beat” are, tragic, o acoperire în realitate: statisticile arată că aproximativ 20% dintre decesele adolescenților din Europa cu vârste între 15 și 19 ani se pot atribui consumului de alcool.

În România, 42% dintre adolescenții români au consumat alcool cel puțin o dată în viață.

Incidența consumului de alcool în rândul adolescenților din mediul urban e de aproape două ori mai mare decât în cazul celor din mediul rural.

93,4% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12-14 ani care au consumat alcool și-au cumpărat sticlele singuri din magazin, deși vânzarea de băuturi alcoolice către minori e ilegală.

Nu am de gând să promovez, didactic, abstinența. Au încercat-o americanii: nu a funcționat iar societatea a fost bulversată de crima organizată, după cum bine știm.

Dar am văzut destule destine și familii distruse de abuzul de alcool, ale cărui origini se aflau în adolescență.
Nu trebuie să fim nepăsători când vedem copii și adolescenți care beau. Este iresponsabil să le accepți acest comportament și să-l vezi ca un salt mai rapid spre maturitate. E mai degrabă un salt sigur către distrugere.
Nu există derogare de la regula și legea care spun că alcoolul este interzis persoanelor sub 18 ani.

efectele alcoolului

Asociația Spirits Romania, asociație reprezentativă a producătorilor și importatorilor de băuturi spirtoase, a lansat campania „Suntem Mulți”.
Este o campanie pe termen lung care își propune să crească gradul de conștientizare asupra efectelor nocive ale consumului de alcool în rândul minorilor și să ofere parinților informații corecte asupra modului de educare al copiilor în privința consumului de alcool.
Vă stau la dispoziție un site și o pagină de Facebook dedicată, cu sfaturi și informații relevante.
Consultați-le!  Se prea poate să salvați niște vieți.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close