De vreo săptămână mă gândesc la asta. De când sub fereastra mea, la 8 dimineața, doi șoferi s-au luat la bătaie și s-au înjurat certat minute bune, blocând alte zeci de mașini care claxonau isteric.
Poate că suntem cam nervoși. La ce ne slujesc nervii?
Aș vrea să fiu PR în Suedia. Cred că aș avea o viață bună și mai senină.
Să vă povestesc cum reacționează suedezii la accidentele existențiale inerente, de pildă când pică curentul din cauza unor ninsori abundente.
În ajunul Crăciunului, furnizorul lor de energie electrică a anunțat că e posibil să fie întreruperi de curent. Pe Facebook. (Traducerea e automată, dar putem prinde sensul.)
Ceea ce s-a și întâmplat. A picat curentul, uneori zile la rând.
Dacă urmăriți discuția pe acest topic, veți observa că nicio victimă a penelor de curent nu e nepoliticoasă în reproșuri. (Bine, putem presupune că aceste comentarii au fost moderate, dar nu cred că este cazul.)
Știți cu cine s-ar putea asemăna românii când sunt excesiv, uneori stupid de cârcotași în online? Cu englezii!
Speță: un furnizor de electricitate de la ei a pus pe Youtube un clip explicativ despre cum funcționează contoarele smart și comentariile s-au pornit.
________________________________
Am discutat odată cu un jurnalist dintr-o țară vecină Suediei, Finlanda. În timp ce la noi se închideau publicații și numărul ziariștilor dați afară creștea, el îmi povestea că presa din Finlanda o duce ok.
Cum, în Finlanda cea super-tehnologizată, n-a trecut toată lumea pe online?
Nu, pentru că finlandezii au un obicei interesant. Cam fiecare familie are o căbănuță, undeva în natură, pe malul apei.
Și ca să se facă bine cu capul în timpul weekend-ului, au lăsat cabana ca acum un secol: fără curent electric, fără televizor, fără Internet. Seara aprind lampa cu petrol și fac focul în sobe cu lemne.
De asta trăiește binișor presa tipărită la ei: când finlandezul pleacă la țară, cumpără și niște reviste, pentru că Internet nu are la sfârșitul săptămânii. Și după saună, se așază frumos pe prispa lui și citește informație curată, nu aflasitu.fi sau expunere.fi.
În fine, m-am dus prea departe cu poveștile, dar rămâne întrebarea: Nu cumva suntem cam prea nervoși?
