artea de la ora 5 dan c mihailescu

A fost o vreme, pe când mai exista Muzeul Literaturii de pe bulevardul Dacia, cu seri de vară pe care le petreceam la terasa din spate, la o bere.

Sau seri de iarnă, în subsolul muzeului, cu o scară așa de abruptă spre bar, încât e de mirare că niciun scriitor nu și-a rupt de-a lungul timpului gâtul.
Pentru că ambele cârciumi erau frecventate de scriitori, adevărați sau închipuiți. Bere ieftină și mititei asemenea.

Nu prea deschideam gura, m-ar fi simțit imediat că nu-s de-al lor și m-ar fi terminat din două vorbe. Doar ascultam și priveam curios celebrități ale literaturii care se mai opreau la o votcă.

Dacă vreți să găsiți exemplul suprem al scandalurilor dintr-o breaslă, amestecați-vă printre scriitori când beau. Nu întotdeauna, dar după polemici violente (se mai întâmplau), uneori credeam că va urma o bătaie cu scaune și sticle. Nu s-a întâmplat vreodată, oamenii educați sunt civilizați și când se înjură lung și scabros.

Și în cheia aceasta (dar nu numai) trebuie înțeleși scriitorii și ce auzim despre cărțile lor. Un scriitor poate fi considerat în același timp genial de către unii și complet imbecil de către alții. Să afli că ultima lui carte e cea mai plictisitoare prostie, iar peste două zile, din altă gură, că este o capodoperă. Luptele intestine din breaslă cu bârfele aferente, subiectivismul criticilor literari împărțiți și ei în tabere rivale și, mai nou, știința marketingului de carte te pot zăpăci.
Cel mai bine e să judeci cu capul tău, citind cartea.

Ar mai fi de spus că unele cărți nu se potrivesc cu vârsta. Sunt cărți care-ți vin ca o mănușă la 27 de ani, dar plictisesc la 45. Și invers.
Îndelung discutatul Solenoid, din care am apucat să citesc vreo 80 de pagini, e interesant pentru că pare o lungă captură literară de vise (fiziologice) complicate, pe care nu le poți avea decât la maturitate, când creierul e plin de amintiri, deziluzii, nostalgii, amintiri în care se chinuiește să facă ordine. Așa l-am interpretat eu și chiar nu contează dacă cineva e sau nu e de acord cu mine. Nu mă deranjează nici cei care spun că Solenoid e de necitit.

De Crăciun, am primit un teanc de cărți, genuri diferite, dintre care unele m-au încântat.
Nu cred în imperativul „trebuie” când e vorba de citit. Dacă nu-ți face plăcere, nu „trebuie” să te chinuiești să citești, doar dintr-un complex.
Cărțile din teanc. Am ales trei pe care le recomand:
Paul Morand – București. Un volum cu cele mai frumoase povestiri despre Bucureștiul de până în 1945. Orașul cu cârciumile sale, cu lăutarii săi geniali, cu elitele și străzile cvasi-orientale sunt descrise de Paul Morand, ambasador al Guvernului de la Vichy în România și căsătorit cu frumoasa Elena Chrissoveloni. Cinic, cu o oarecare superioritate colonială, Morand disecă Bucureștiul fără politețuri inutile, dar îl simți că e fascinat de acest oraș.

Nicholas Christakis, James Fowler – connected. Despre puterea surprinzătoare a rețelelor sociale și felul în care ne modelează viața. Lămuritoare în privința mecanismele de diseminare a știrilor false, a zvonurilor complet absurde, dar care reușesc să scoată din minți comunități. Aspecte științifice despre psihologia mulțimilor, digerabile chiar și de către profani.

T.S. Eliot – Pisicoteca practică a lu’ Moș Pârșu. Traducerea poeziilor despre pisici 🙂 ale scriitorului americano-englez i-a luat lui Florin Bican aproape 30 de ani. Nu e o traducere prin identificarea în română a echivalentelor cuvintelor englezești, ci o rescriere a poeziilor lui Eliot. Carte plină de umor, cu ilustrații asemenea.

De ce consider oportună apariția „Cărții de la ora 5”
Emisiunea „Cartea de la ora 5” a lui Dan C. Mihăilescu, difuzată exclusiv online și produsă de eMAG, a ajuns astăzi la al șaselea episod.
A adunat fani, dar și critici care se miră de ce „nu face”, din prima, 100.000 de vizualizări pe episod.
Emisiunea nu și-a propus să livreze clipuri virale, ci să construiască o comunitate. Comunitatea celor care citesc, frecvent sau mai rar.
Dacă intri pe site, constați că Dan C. Mihăilescu nu impune cu de la sine putere cărțile pe care le prezintă, ci propune o listă și, în funcție de voturile publicului pentru un volum sau altul, vine cu recenzia.
Dacă vrei să vezi lista pentru următoarea perioadă și să votezi o poți face aici (click – vezi Tu alegi următoarea carte!).
Din lista actuală nu m-ar interesa absolut deloc să aud prezentarea cărții Imnele Transilvaniei de Ion Alexandru.
În schimb, am votat (ipohondru fiind) pentru memoriile celebrului medic american Oliver Sacks; a scris așa de bine omul acesta încât cărțile lui au inspirat filme (de pildă, Awakenings – cu Robert de Niro și Robin Williams) și piese pe Broadway.

Dan C. Mihăilescu se dovedește deschis publicului online și dincolo de romanele contemporane uneori ermetice care fac obiectul principal de activitate al criticilor;  miercuri, a prezentat o carte despre istoria vampirilor 🙂

Depinde de noi ca la „Cartea de la ora 5” să aflăm informațiile despre cărțile care ne interesează.
(De exemplu, mi-ar plăcea acum să ni se recomande ceva cărți SF.)
Cum?
Puteți comenta pe pagina emisiunii de pe Facebook sau pe canalul Youtube: să cereți anumite titluri, să sugerați anumiți invitați, să vă spuneți părerea pro sau contra despre cărțile discutate, dacă ați apucat să le citiți.

„Cartea de la ora 5” are abia o săptămână și nu se poate construi, în timp, decât cu ajutorul nostru.
Eu, de pildă, voi propune emisiunii cele trei cărți de mai sus. Sunt curios dacă ce am înțeles eu din ele au înțeles și alții.

*Emisiunea „Cartea de la ora 5” postează câte un episod zilnic, de luni până vineri, la ora 17.00.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close