Fotografiile nu cresc prin copacii din pădure, ci sunt rezultatul muncii unui om. Utilizarea în online (site-uri, rețele sociale) fără drept a fotografiilor este furt.

Am discutat cu un editor care se ocupa de administrarea câtorva site-uri de nișă. Omul a făcut ochii mari și chiar s-a speriat când i-am spus că este ilegal să „ia” poze „de pe net” și să le folosească pentru ilustrarea respectivelor site-uri. I-am explicat că nu este exclus ca la un moment dat proprietarul unor fotografii postate fără drept să ceară despăgubiri sau ca site-urile să fie arătate cu degetul în public ca aparținând unor organizații care fură munca altora.

Editorul respectiv părea sincer când spunea că nu și-a dat seama că face ceva greșit – în definitiv trăim într-o țară în care torentele sunt sport național.

Un precedent
Nu e banc, sunt destui care cunosc cazul: cu ani în urmă, o companie românească dornică să facă economii a folosit luni întregi fotografii descărcate ilegal de pe un serviciu foto cu plată. Într-o dimineață, la sediul companiei, au venit niște domni la costum, au făcut proba furtului și au cerut 5000 de dolari despăgubiri. Dacă acea companie ar fi cumpărat legal pozele, ar fi costat-o probabil o cincime din această sumă. Au negociat, compania a plătit 2000 de dolari și, ca să evite scandalul public, a încheiat un abonament pentru serviciul foto.

Să ne întoarcem la editorul de care vorbeam la început: în candoarea sa, credea că dacă a redenumit pozele, a șters urmele și proprietarii pozelor nu vor mai găsi site-urile și proba utilizării ilegale.
Nu știa nici măcar de images.google.com.

„Bine, dar dacă menționez sursa?” – m-a mai întrebat.
Nu, nu e soluție. Dacă nu ai acordul explicit al autorului fotografiei, menționarea sursei nu folosește la nimic.

Care sunt soluțiile pentru organizațiile care au prezență online și nevoi de ilustrație?

O listă cu baze de imagini gratuite 
Pe Internet sunt sute de milioane de fotografii pe care le putem folosi gratuit și legal chiar și în scopuri comerciale – de exemplu pe un site corporate.
O simplă căutare pe termeni ca „fotografii gratuite” returnează destule rezultate cu astfel de baze de imagine.
Dar înainte de a le folosi, trebuie să citim cu atenție în ce condiții o putem face și să ne familiarizăm cu conceptul de Creative Commons (CC), de utilizare fără copyright a imaginilor.
De exemplu, Flickr, ai cărui utilizatori încarcă și fotografii pe care le putem folosi gratuit, a sintetizat pe o pagina ce trebuie să știm despre CC (vezi în dreapta).

Portofoliu propriu de fotografii
Sunt o mulțime de fotografi freelance care abia așteaptă un proiect. Tarifele nu sunt exagerate, iar niște fotografii făcute de un profesionist la client pot avea un impact mai mare decât cele artificiale, generice, cumpărate de la un serviciu foto.

Cumpărarea de fotografii
Serviciile foto internaționale ca Shutterstock sau Dreamstime (acesta din urmă creat de români – poate nu știați) sunt scumpe dar au avantajul că o dată imaginile cumpărate pot fi folosite de obicei nelimitat pe site-uri și rețele sociale, în prezentări publice, rollup-uri etc.

Una dintre capcane
Intri pe un site, vezi că nu e menționat niciun avertisment privind copyright-ul. Ajungi la concluzia că tot ce e pe site e la liber, inclusiv ilustrația. Greșit, e posibil ca minunata fotografie de care tocmai ai nevoie să fie cumpărată de site legal iar tu să o folosești ilegal preluând-o.

Soluția de a-l lăsa pe editorul web care se ocupă de site sau de pagina de Facebook „să se descurce” cu ilustrația este una proastă pentru orice manager.

Poți să te faci de râs precum această publicație:

furt fotografii de la marian mocanu

Sau ca Opera din Seattle (o instituție bogată) care a fost acuzată că a „împrumutat” poza aceasta de pe afișul unui festival de jazz din Europa.

furt fotografii

Poate pentru mulți acest post conține doar banalități. Cred însă că mai sunt mulți manageri și editori online care consideră în continuare că „ce-i pe net e gratis”.

10 Comments

  1. Și cred că mai contează și faptul că oamenii nu realizează cât de mult timp se lucrează la o singură fotografie. Percepția este că faci o poză și gata, ai urcat-o pe net. Drept urmare nu e așa o mare pagubă, n-a muncit atât de mult ca ei care stau la birou de la 9 la 6. Cred că tocmai mi-ai dat o idee pentru un următor vlog. 🙂

  2. Caz recent: Harry Styles de la One Direction, care se vrea fotograf amator. Și e un hoț de poze.

  3. Problema sunt pozele cedate lui facebook, care nu mai sunt ale tale. De acolo oricine le poate prelua.Sunt in favorul urcarii de fotografii in rezolutie slaba , cu watermarks, practic facand imposibila utilizarea lor fara acordul nostru.

  4. As adauga ca in SUA sunt case de avocatura specializate in achizitia drepturilor de revanzare pentru seturi de fotografii de tip stock, dar care nu mai sunt atat de vandabile. Sa le zicem expirate, vechi, poate demodate. Daca ai “furat” poza acum 5 ani si inca o ai publica pe site, cine stie pe unde, uitata de lume, te poti trezi cu citatii si/sau facturi. Evident, in curand si pe micile ecrane din .ro.

  5. Cineva (se semna: anahoretul) care nu se știe de unde a copiat o imagine color realizată de mine în anul 1974 și a publicat-o pe pagina sa cu specificația că toate drepturile îi aparțin, se mândrea cu mai multe sute de aprecieri la adresa sa pentru fotografia respectivă. După ce l-am luat la întrebări a răspuns:”ce mai contează că și așa autorul s-a pierdut în negura timpului”. L-am anunțat că autorul trăiește și dacă ar fi dorit putea să-l găsească, fără să-i scriu cine este autorul. După asta a șters fotografia. No comment…

  6. Solutie simpla in multe cazuri: Watermark. Sunt cateva aspecte de discutat pentru celalalte cazuri, fiecare cu particularitatea sa. Hai sa o spunem si pe cealalta: Pe Internet, poti sa preiei foarte multe poze.

  7. Eu am un site pe care am postat doar fotografii ale produselor facute de mine, am avut neplacerea sa gasesc fotografiile pe site-ul unei firme concurente, iar cand am somat propietarul sa le stearga acesta a fost ofensat…ce mare lucru, ca le-am gasit pe net!

  8. @Gringo: aia cu Facebook e o legenda, te asigur ca nu scrie nicaieri asa ceva in termenii si conditiile de pe Facebook. Daca intr-adevar te-ar fi interesat, ai fi stiut asta.

    @Victor Kapra: sa ne uitam un pic la preturi: 180 euro pentru 750 imagini = 24 centi pentru o imagine. Astea se pot numi servicii scumpe? 🙂 Ca nu prea iese calculul.

    In rest, da, e foarte greu spre imposibil sa traiesti din drepturi de autor in Romania. Si nu cred ca e rea vointa, pur si simplu tine de educatie si de circumstante. In timp ce in lumea civilizata orice creatie se platea, noi am crescut cu muzica de pe casete copiate, jocuri si softuri piratate. Iar in prezent e si mai rau. Vor trece multi ani si se vor scrie mii si mii de articole pana sa se schimbe mentalitatea colectiva. Totusi, respect pentru fiecare articol care incearca sa faca lumina.

  9. Un articol excelent, felicitari! Eu am un blog culinar (nu las linkul, se numeste Pofta buna cu Gina Bradea) si ma lovesc mereu de furtul de fotografii, retete sau chiar articole integrale. Acestea se publica pe alte bloguri, sau au fost preluate de publicatii mari, fara sa mentioneze sursa. Sau, au aruncat in sila, la final, ceva scris mic de tot, aproape necitet, dar fara link spre sursa.
    Cum ne putem proteja? Semnez pozele, chiar agresiv si stric din frumusetea pozei, dar se sterge foarte usor.
    Cum imi pot proteja munca?

  10. Una dintre solutii este sa le scrii, folosind adresa de la contact, celor care ti-au furat munca, atentionandu-i ca nu e ok ce fac.
    O alta, sa pui avertisment de copyright (foto si text) la finalul fiecarui articol.
    Uneori functioneaza. Nu starpesti fenomenul, ci il diminuezi intr-o mica masura.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close