Mercedes-Benz România (v-am zis că îmi place foarte mult sloganul acestui producător „The best or nothing”?) a lansat anul acesta show-ul online „Pe urmele celor mai buni”.
Ideea inspirațională a show-ului: succesul este o călătorie ce trebuie parcursă alături de parteneri de încredere, care ne ajută să evoluăm și să ne dezvoltăm atât ca profesioniști, dar și ca indivizi.
În emisiune, cei patru ambasadori Mercedes-Benz România, Andreea Esca, Andi Moisescu, Camelia Potec și Cătălin Ștefănescu, povestesc, firesc, despre drumul spre viața lor împlinită, dar și despre încercările care le-au apărut în față.
Totodată, fiecare dintre ei a făcut câte un interesant interviu cu un român poate mai puțin cunoscut, dar cu o poveste excepțională de viață.
Poți vedea show-ul online „Pe urmele celor mai buni”, aici – garantez că vor fi minute pe care le vei consuma cu rost.
Vă mai spuneam deunăzi povestea Cameliei Potec: medicii au îndemnat-o la un moment dat să se retragă din sport pentru că e accidentată irecuperabil și nu mai are nicio șansă să-și continue cariera. Nu i-a ascultat și bine a făcut, pentru că după un an a devenit campioană olimpică.
Prin Camelia, la invitația Mercedes-Benz, l-am cunoscut pe George Baltă, sportiv zdravăn dar paralizat 90%, în urma unui accident la antrenamente. Descurajat de un psiholog neinspirat, după o lungă perioadă de depresie cruntă, George duce astăzi o viață aproape normală, după ce a lăsat în urmă, perseverent, fiecare neputință. Povestea, aici.
Întrebam atunci cititorii ce alți oameni exemplari cunosc. Regizorul Valentin Anghel l-a recomandat pe militarul Ionuț Butoi.
Povestea acestui om, aruncat în aer de o bombă artizanală în Afganistan, rănit grav și ajuns astăzi vicecampion mondial la tir cu arcul, mi se pare fascinantă. Și o spun aici:
Nebănuite sunt puterile omului de a trece peste încercări
Ionuț Butoi. Subofițer de Vânători de Munte, obișnuit să urce pe înălțimile munților. A plecat în Afganistan, ca luptător român în forțele multinaționale.
Într-o zi de august 2008, talibanii l-au omorât pe jumătate. O bombă artizanală a lovit transportorul blindat în care se afla, pe autostrada Qalat-Kabul. Comandantul mort pe loc, iar el, azvârlit de suflul exploziei departe de TAB. A stat opt zile în comă indusă.
A ajuns acasă în fotoliu rulant, cu picioarele inerte. Abia împlinise 30 de ani. În timpul recuperării fizice anevoioase, cu multe dureri, au urmat alte câteva lovituri ale vieții: soția l-a părăsit după trei ani, iar tatăl lui a murit.
Nebănuite sunt însă puterile omului de a trece peste încercări.
La nouă ani de la accident, Ionuț este campion național, vicecampion mondial și parte din echipa României campioană mondială la tir cu arcul.
Un drum lung al ambiției.
S-a recăsătorit, muncește, conduce o mașină adaptată.
La începutul drumului spre a doua viață, a încercat mai întâi înotul ca disciplină sportivă. A pornit cu 500 de metri parcurși în jumătate de oră, doar prin forța brațelor. În timp a ajuns să înoate 100 de metri în trei minute. O performanță adevărată, dar totuși departe de recordurile altor sportivi semiplegici.
A descoperit apoi tirul cu arcul, un sport poate mai complex decât înotul, pentru că cere concentrare, controlul stresului, precizie la milimetru.
În vara aceasta a devenit campion național la secția Paralimpice, iar acest titlu i-a asigurat biletul către Toronto, unde a luptat sub steagul României pentru o medalie la competiția mondială a militarilor veterani și răniți în luptă, patronată de prințul Henry al Marii Britanii.
La Toronto a devenit vicecampion mondial.
La aceeași competiție, echipa pe care a format-o împreună cu colonelul Augustin Pegulescu și colonelul Dorin Petruț a cucerit medalia de aur, învingând echipa Statelor Unite.
Prea telegrafic și rece acest text? Ar fi putut, evident, să fie mai emoțional. Dar aceste rânduri sunt în stilul lui Ionuț, care povestește calm, fără patetism, prin ce a trecut.
Și spuneți voi dacă nu s-ar putea face un film motivațional din viața lui.
