O carte de memorii pe care o citești pe nerăsuflate dacă te pasionează istoria: Cuvânt cu cuvânt, de Lilianna Lunghina.
Dacă despre zecile de milioane victime ale lui Hitler avem o mulțime de cărți și documentare, despre celelalte zeci de milioane de morți din timpul tiraniei lui Stalin mărturiile sunt sporadice. Explicația e simplă: unii complici ai crimelor comunismului sunt încă în viață și influenți, plus că există în lume destui naivi de generație tânără visători la utopia marxistă.
Cuvânt cu cuvânt descrie destine ale intelectualității moscovite în perioada anilor 1920-1970.
Unul dintre personaje este Aliona Ilzen. Mama ei era șefa Catedrei de Latină a Universității din Moscova, iar tatăl, medic.
Ambii au fost arestați în 1938, sub acuzația de „dușmani ai poporului” și expediați de Stalin în lagăre.
Aliona nu a mers la școală – „mama ei era de părere că, în general, copiii trebuie să primească învățătura acasă”.
Astfel că a avut timp să citească mult și să-și dezvolte talentul de povestitoare: „îi plăcea grozav să redea cu propriile cuvinte conținutul romanelor pe care le citea cu nesaț.
Aduna copiii în curtea casei și le povestea”.
După părinți, bolșevicii au arestat-o și au trimis-o în lagăr și pe Aliona. A stat acolo 12 ani și a supraviețuit datorită talentului său de povestitoare:
Aliona este un alt tip de Sheherezada, dar a supraviețuit la fel.
Storytelling, carevasăzică.
*Cuvânt cu cuvânt, de Lilianna Lunghina. Comenzi, aici.
