Jandarmeria a atacat cu gaze lacrimogene manifestanții anti PSD în 10 august 2018

De mii de ani, istoria oficială prepară eroi și îi propune ca modele.
De pildă, conducători de nații curățați în povestea istorică de ticăloșiile inerente politicului și cosmetizați în indivizi perfecți, curajoși, cinstiți, cerebrali, dispuși la sacrificii personale eroice, tocmai buni de urcat pe socluri ca statui.
Nu ni se explică nici vremurile în care respectivii și-au purtat săbiile sau pistoalele, pentru a-i înțelege corect. De pildă că în Evul Mediu erau banale și subînțelese în mecanismul puterii crimele în masă pline de cruzime, execuțiile unor colaboratori comandate în aburul bahic, jupuirea incredibilă a supușilor prin biruri.

În fine, e mult de discutat pe tema asta. Ce ne interesează acum e că istoria asta trecută prin înălbitor ne face să căutăm echivalentul unor eroi mitici în personajele politice actuale.
Cum ar fi candidații la Președinție.
Ne dorim un președinte genial, harnic, incapabil de minciună, prezentabil, un factotum care să rezolve și problema budelor de la școlile sătești dar și probleme grave de politică externă.

Or, asemenea politician cu potențial de erou al nației – o să vă dezamăgesc – nu există.
Toți cei pe care i-ați văzut în afișe ca pretendenți la Palatul Cotroceni sunt niște personaje fabricate.
Echipele de comunicare – profesioniști în influențare și manipulare – le spun care sunt temele pe care să insiste, îi antrenează cum să răspundă întrebărilor dificile, le așează bebeluși și pisici în brațe, îi învață cum să simuleze resuscitarea unor bătrânei simulanți.
Un alt grup care dictează comportamentul în fața maselor al candidatului este format din inșii din partid și din grupurile mai mult sau mai puțin oculte, interesați în a controla economic țara în următorul mandat. Ei sunt niște investitori și așteaptă return on investment, la schimb, de la candidatul susținut. Dacă omul lor va câștiga alegerile, îi vor cere în momente cheie să acționeze strict în interesul lor.

Modificarea mentalului după victorie
Acum câțiva ani, am fost invitat la un experiment interesant: să fiu VIP pentru o zi. Dimineața m-au preluat de acasă o limuzină neagră și doi experți în securitatea persoanei, unii dintre cei mai buni existenți în România.
Înțelegerea din acest joc a fost să-mi fac programul normal al zilei – întâlniri, ciorba de la prânz, cumpărături, iar cei doi bodyguarzi să nu mă scape din ochi și să mă apere de ipotetice atacuri.

Mi-a plăcut teribil. Și ușa mașinii deschisă de omul cu urechelniță și armă ascunsă, și măiestria șoferului în a se strecura în trafic și cum îmi prelua sacoșa cu cumpărături.
Și mă gândesc că astfel de modificări mentale – în sensul „eu sunt cu totul deosebit față de restul populației alcătuită din indivizi vulgari, proști și săraci” – sunt inerente oricărui candidat actual păzit de SPP și înconjurat de consilieri servili. Politica învață orice hahaleră să se simtă „specială” și să mintă precum respiră.

În fine, v-am înșirat toate aceste banalități cu sfatul de a nu depune mai multă pasiune decât trebuie în susținerea candidatului preferat, în caz că aveți unul, și să ajungeți astfel să vă certați cu neamurile sau prietenii și să vă macine insomniile.

A doilea motiv, mai important: faptul că nu avem (și nu vom avea vreodată) un Făt Frumos sau o Ileana Cosânzeana ireproșabili drept aspiranți la Cotroceni, ci niște cetățeni români care reflectă toate defectele omenești și ale  neamului, nu trebuie în niciun caz să ne descurajeze în a merge la vot.

Trăim totuși vremuri fericite din punct de vedere al democrației: oricine poate candida, chiar și sonații, chiar și „iepurii” scoși din pălărie de diverși.
Iar noi avem libertatea de a vota, nu individul perfect, ci pe cel mai puțin plin de bube. Și chiar de a trimite la pubela politică partide pline de infractori, dovediți sau nu.

Oricând pot apărea surprize
Citeam un articol din presa britanică în care autorul spunea că nu poți prezice cine va câștiga alegerile în România.
Să ne aducem aminte că acum patru ani, după dezbaterea televizată Iohannis-Ponta (în care primul a avut un discurs palid și dezlânat), ni se părea clar că Ponta va câștiga fără probleme.
Au apărut însă scandalurile de la secțiile de votare din străinătate, amplificate măiastru (așa mi s-a părut atunci) în social media și sasul a câștigat nesperat.
Surprizele se pot repeta, dar important deocamdată e să nu trimitem în turul al doilea cine știe ce dubios.

O fotografie pe care am făcut-o în 10 august 2018, în timpul atacurilor Jandarmeriei auspra manifestanților pașnici.

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close