Cum stai cu cu inteligența culturală?

Dacă lucrezi cu oameni din medii diferite, acest articol despre CQ este pentru tine.
Soon Ang, acum profesoară universitară de management în Singapore, se ocupa în 1999 cu actualizarea sistemelor informatice pentru a face față „bug-ului Y2K”. Acesta era o eroare de software, iar lumea se temea că la trecerea dintr-un mileniu în altul va distruge rețelele de calculatoare.
Ang a reunit o echipă internațională de programatori pentru a rezolva problema.
Aceștia erau unele dintre cele mai strălucite minți din domeniu, dar în curând s-a constatat că nu puteau lucra împreună. Grupurile erau ineficiente și nu reușeau să colaboreze. Adesea, individual, membrii păreau să fie de acord cu o soluție, dar apoi o implementau în moduri complet diferite.
Soon Ang a observat că acești angajați foarte capabili se împiedicau de diferențele culturale ale fiecăruia, ceea ce ducea la o ruptură în comunicare și înțelegere.
I-a cerut ajutorul psihologul organizațional P. Christopher Earley, pe atunci la London Business School. Împreună au construit o teorie cuprinzătoare a Inteligenței Culturale (Cultural Intelligence, prescurtat CQ), pe care au definit-o ca fiind „capacitatea de a funcționa eficient într-o varietate de contexte culturale”.
CQ a devenit importantă odată cu era globalizării. Poți vorbi excelent limba celuilalt, să te înțelegi verbal perfect, dar neînțelegerile să rămână adânci, generate de comportament: maniere, expresii faciale, limbaj corporal sau moduri diferite de a sta în fotoliu.
Cineva cu un CQ scăzut ar putea avea tendința de a privi comportamentul tuturor celorlalți prin prisma propriei sale lentile culturale. Dacă provine dintr-un mediu mai sociabil, de exemplu, și observă că colegii săi japonezi sau coreeni sunt foarte tăcuți într-o ședință, poate presupune, eronat, că aceștia sunt ostili sau plictisiți. În aviație, astfel de diferențe culturale au provocat uneori o întrerupere a comunicării între piloți și controlorii de trafic aerian, ceea ce a dus la accidente fatale.
„Factorul numărul unu al succesului tău în lumea fără frontiere de astăzi nu este IQ-ul, nici CV-ul și nici măcar expertiza, ci CQ-ul tău”, scrie cercetătorul în științe sociale David Livermore în cartea sa The Cultural Intelligence Difference.
Un CQ ridicat ar putea fi crucial într-o gamă largă de cariere, de la bancheri la soldați și de la oameni de știință la profesori, în fapt pentru oricine interacționează în mod regulat cu persoane din medii diferite, naționale și internaționale.