Category Archives despre viata

Ploua si era destul de frig. Noapte. Ajungem prin intuneric, undeva la periferia Sibiului, intr-o hala industriala din timpurile comuniste, transformata in sala de teatru. Se auzea cum ploaia grea, mocaneasca, batea in acoperis.

Scena se da la o parte si in intuneric se zaresc focuri misterioase.
Porci se raspandesc prin hala si ii mana hotarat pe spectatori in Infern:

Calatoresc zilele acestea. Am cautat pe Internet Mersul Trenurilor si am dat peste o aplicatie mobila „powered by Vodafone”.
Mersul Trenurilor pentru iPhone a aparut pe piata in 2011, drept castigatoare a unui concurs organizat de companie in care au fost inscrise peste 5.000 de idei de aplicatii mobile. Votarea s-a facut pe Facebook, iar premiul cel mare a fost de 10.000 de euro.

Scene pe scena. Un nou-nascut este transat, maruntaiele ii sunt fripte si devorate cu pofta, ba chiar un alt copil este imbiat sa le guste.
Un detasament de corporatisti defileaza disciplinat si entuziast, pentru ca mai apoi sa se sfasie intre ei si sa-si sfasie in final si hainele scumpe tip office, ramanand goi.
Un batran agonizand pe un pat de spital este ingrijit, spalat, primenit, dar nu pentru multa vreme pentru ca infirmierii sfarsesc prin a-l brutaliza si asasina, sufocandu-l.
Sobolani uriasi se misca natural printre oameni si se comporta asemenea lor (sau oamenii se comporta asemenea sobolanilor – e greu de spus).

Metafore de aseara, de pe scena Teatrului National Radu Stanca din Sibiu, care ilustreaza o realitate: oamenii sunt o specie ai carei indivizi se devoreaza natural intre ei, uneori fara un motiv clar.
Vi se pare exagerat? Uitati-va in jur si veti vedea ca nu este!

bg-fits-crizeBantuiam prin Grecia in vacanta si ne-am oprit sa mancam intr-un orasel.
Conform obiceiului locului, patronul restaurantului ne-a intrebat de unde suntem. „Aha, din Romania. Am fost si eu la Sibiu, cand cu capitala europeana a Europei”.
M-am relaxat, era una dintre putinele ocazii cand auzeam, sincer, ceva bun despre tara mea.

Sibiul continua sa fie o capitala culturala a lumii. De 19 ani, in fiecare vara are loc aici Festivalul International de Teatru (FITS). In timp, a devenit al treilea mare festival de gen din lume.

Si este privit cu mult respect; ieri la conferinta de presa, nu mai putin de cinci ambasadori la Bucuresti (al Japoniei, al Belgiei, al Mexicului, al Poloniei, al Delegatiei Valonia-Bruxelles) dar si sefi ai unor institute culturale straine au venit sa-l sprijine public pe initiatorul si directorul Festivalului, Constantin Chiriac.

vie vinOdata am distrus o vie. 
Eram in liceu si intr-o primavara rece si urata am fost dusi undeva pe la Valea Calugureasca la „practica agricola”, o idee a lui Ceausescu de „educare a tinerei generatii prin munca”. Ne-am suit in niste autobuze rablagite, ne-au cazat in cladiri care aduceau deopotriva a cazarma si lagar de concentrare, folosite ca dormitoare pentru zilieri la vremea culesului.

Un inginer burtos, primitiv, cu nasul rosu, dar bonom, ne-a dat cate un briceag si ne-a aratat cum sa taiem varfurile lujerilor de vita tanara, neintrata pe rod. Cum ne simteam ca niste sclavi, ne-am facut ca nu am priceput si dupa ce a plecat la treburile lui, am taiat vartos, de la radacina, masacrand cateva randuri de vie. A doua zi, ne-a trimis acasa si nu ne-a mai chemat niciodata.
Vinul bun nu se face cu sclavi.

Cateva decenii mai tarziu:

Zen of Stve JobsN-au trecut decat trei luni de la moartea sa. Din mormant, Steve Jobs produce bani pentru altii. Multi bani. Si nu neaparat pentru actionari si familie, ceea ce ar fi normal.

O companie chinezeasca de jucarii va lansa pe piata o figurina – creepy, spun unii – infatisandu-l la scara de 1:6. Pret: 99,99 dolari.

Walter Isaacson, autorul biografiei lui Jobs, planuieste sa scoata inca o editie revizuita si adaugita, dat fiind ca prima varianta a cartii de aproape 700 de pagini s-a vandut exceptional.

Hollywood-ul nu va pierde ocazia si va face un film despre viata geniului hi-tech cu incasari de, probabil, sute de milioane.

Foarte onorabila Forbes si-a taiat si ea o feliuta din afacere: a lansat o carticica de 80 de pagini „The Zen of Steve Jobs” , in fapt o revista de benzi desenate despre perioada in care fondatorului Apple s-a imprietenit cu calugarul budist Kobun Chino Otogawa si a devenit adept al religiei orientale.
Am descarcat un fragment de pe iTunes (pret intreg 12 euro).
Parerea mea? Daca va plac inca revistele cu Rahan, s-au putea sa va placa si creatia Forbes.
Un clip de prezentare a ”The Zen of Steve Jobs”.

 

Macheta fotounion a3

Sa trimiti prin e-mail felicitari pe Craciun este aproape inutil. Urarile se amesteca in inbox cu reminder-uri de plata de la banca,  la telefon, cu mesaje sacaitoare de business, cu spam-uri. Cu gunoi, adică.
Poate ar trebui sa ne intoarcem la civilizatul obicei de a trimite felicitari „de hartie”. Cel putin persoanelor importante din viata noastra.

Prietenul Cristi Șuțu si al sau coleg  Radu au pornit un proiect frumos în aceste zile:  ne invita in studioul lor, Foto Union, sa ne faca poze de Craciun. Pozele sunt tiparite pe loc sub forma de carte postala. Tot ce trebuie sa facem apoi e sa scriem niste urari pe verso, sa lipim un timbru si sa le trimitem cui credem noi de cuviinta.
Studioul arata cam asa:

Suna lacrimogen, dar este adevarat: sunt multi tineri, mai ales in zonele sarace, pentru care un computer ramane un vis. V-am mai povestit despre Ateliere fara Frontiere, organizatie care aduna echipamente IT uzate, le repara si le doneaza unor ONG-uri, scoli, oricui are nevoie. In urmatoarele doua saptamani, Ateliere bate Bucurestiul cu o dubita si aduna computere, monitoare, imprimante, indiferent…

Foarte fin Andrei Plesu in acest interviu. Foloseste cu abilitate un cuvant bland, „candoare”, pentru a sugera IQ-ul fostului presedinte: Un lucru pozitiv a fost mai curând discursul ţinut de Emil Constantinescu dinaintea Congresului. Legat de asta, îmi vine în minte un episod amuzant: conform protocolului, înaintea discursului propriu-zis, vorbitorul e invitat de speaker-ul Congresului la o scurtă conversaţie convenţională.…

Anul trecut, la vreo ora dupa ce bisturiul ma atinsese fin, doctorul a venit langa patul meu, a deschis laptopul si mi-a zis hai sa iti arat ce ti-am facut. A intrat pe un site american de chirurgie si a dat drumul unui film. Incizie, patrundere, rezolvare, inchidere, ai inteles? De dimineata, am fost din nou la doctor pentru o…

Close