Recunosc, se întâmplă să arunc mâncare.
Cutii cu iaurt, caserole cu salate, resturi de mezeluri, pâine.
Nu am abilitatea și exercițiul de a cumpăra din supermarket exact cât avem nevoie.

Fac curat în frigider și înghesui în sacul de plastic negru, cu enervare și cu un sentiment de vinovăție, alimente expirate. Le duc la ghenă.
După miezul nopții se întâmplă să aud de afară niște zgomote suspecte: câte un om al străzii, înarmat cu un cârlig lung de sârmă, escaladează gardul dincolo de care se află containerele de gunoi și caută resturi de mâncare.
El și pisicile costelive.

Nu vă spun ceva nou, e o banalitate: în România anului 2013, sunt mulți care fac foamea. La propriu. Nu au ce mânca. Supraviețuiesc de pe o zi pe alta.
Cum politicește sunt de dreapta, accept că unii o merită: alcoolicii, leneșii, nesimțiții în putere.

campofrio ajutorare (2) (640x427)

Dar copiii? Cei care au avut nenorocul să se nască în familii amărâte? Ei nu pot nici să muncească, nici să imagineze soluții de salvare.

Mă uit la niște fotografii și la un clip video făcute zilele trecute într-un sat din județul Dolj. Acolo unde au fost și vor fi trimise (în alte 12 sate) 15.000 de sandvișuri plus coșuri cu alimente pentru copii aflați în dificultate.
E o sărăcie în unele case (să ne înțelegem, nu în toate, dar în destule) greu de imaginat.

campofrio ajutorare 3 (426x640)Campofrio ajutorare (640x427)

Ajutoarele au fost trimise de români anonimi care au trecut prin Carrefour; la fiecare produs Campofrio cumpărat, compania a donat câte un sandviș copiilor doljeni.

Nu am scris acest post ca să emoționez.
Dar mi-ar plăcea ca programul Donator de Viitor al World Vision România (din care face parte și inițiativa Campofrio) să aibă mai mulți adepți.
Ia-ți cinci minute și vezi despre ce e vorba. Poate poți să ajuți pentru că, așa cum spuneam, copiii n-au nicio vină.

Și clipul din Dolj:

1 Comment

  1. 🙂 in spatele acestui slogan (“Copii n-au nici o vina”) se ascund multe neadevaruri, in primul rand nu e vina ta, a mea sau a altora ca acesti copii traiesc in acest mediu… e de vina statul pentru ca nu aplica legile existente deja, e de vina Protectia Copilului pentru ca apare doar atunci cand vin si televiziunile… in rest ii cam doare in basca(ca sunt putini si au salarii mici, tot statul e de vina).
    De ce am ales sa iti raspund astfel si nu printr-un felicitari, bravo… e pentru ca astfel de initiative sunt bune, arata ca suntem oameni si ne pasa, dar daca gandim mai profund ne dam seama ca de fapt, un sandwich, 1 tona de mancare… nu le schimba cu nimic zambetul(de cele mai multe ori tamp) de pe fata. Ce putem face?… presiune pe stat sau emigrare in masa, dc? Pentru ca nu merita sa te simti vinovat pentru ca un betiv ordinar a facut 10 copii la betie si nu are ce sa le dea de mancare… e normal ca nu e vina lor, dar totodata peste 10 ani daca te-ar prinde intr-un gang pe intuneric nu-i sigur ca nu ti-ar da in cap… doar pentru ca i-ai dat un sandwich si el stie ca asta i se cuvine, iar data viitore cand nu-i vei da… isi va lua singur… PS: Pana nu sunt recunoscatori nu merita nici un pahar de apa… nimeni!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close